Profesionistul

De dragul lui Florian Pittiş, maestrul Liviu Ciulei şi-a încălcat cuvîntul de a nu da interviuri.

De dragul lui Florian Pittiş, maestrul Liviu Ciulei şi-a încălcat cuvîntul de a nu da interviuri.

 
Cu o discreţie exagerată şi cu un bun-simţ la fel de mare precum educaţia şi cultura acestui mare om de teatru şi film, îl numim aici pe Liviu Ciulei, şi-a călcat pe inimă şi ne-a oferit un interviu despre Florian Pittiş.

“Nu dau interviuri, pentru că mi-aş pierde prea mult timp cu prea multe cereri. Acum vorbesc cu dumneavoastră de dragul lui Pittiş”, ne-a spus la telefon Liviu Ciulei, invitîndu-ne să-i trecem pragul a doua zi. Amintiri.

“Florian Pittiş era student atunci cînd ne-am cunoscut prima dată, cred că în ultimul an. Era prin 1961, cînd făceam repetiţii la «Cum vă place» de William Shakespeare. A fost debutul lui la Bulandra. Juca un paj, avea un cîntec, un duo, îl ştiu şi acum. A jucat foarte mult, «Iulius Caesar» al lui Andrei Şerban, roluri multe, unele dintre ele cele mai expresive apariţii. Ariel din «Furtuna», din 1970, cu George Constantin şi Ion Caramitru. Apoi «Elisabeta I», cu Clody Bertola, care ţinea la el pentru atitudinea lui profesională şi spunea despre el că este cel mai disciplinat actor pe care l-a avut Bulandra”, spune Liviu Ciulei.

TORENT DE VORBE. “Un rol mare şi important a făcut în «Lungul drum al zilei către noapte», un autoportret Eugene O’Neill”, afirmă Liviu Ciulei.
“A mai jucat în «Harfa de iarbă» a lui Truman Capote, cu Silvia Popovici şi Clody Bertola, în «Deşteptarea primăverii» în 2000 de Frank Wedekind, un rol caricatural care cerea o viteză de vorbire şi o claritate desăvîrşite. Era un torent de vorbe şi el îl spunea minunat. Avea o perfectă disciplină profesională. Era un om foarte drăguţ şi cald, politicos. Mai mult nu se poate spune...”, a încheiat maestrul Liviu Ciulei.

“Venea cu rolul învăţat. Făcea enorm de multe exerciţii de dicţie şi de respiraţie, spun asta pentru că el avea o uşoară graseiere şi era capabil să vorbească în viteză, să ajungă cu vocea pînă în ultimele rînduri. Avea o tehnică de dicţie absolut perfectă”

 
“Era un torent de vorbe şi el îl spunea minunat. Avea o perfectă disciplină profesională. Era un om foarte drăguţ şi cald, politicos”
Liviu Ciulei