Poetul din Cenaclu

Un bastion, un răzvrătit, un intelectual, un poet, o inimă de aur. Coordonatele unei poveşti dedicate marelui Florian Pittiş de Victor Socaciu.

O poveste despre filosofie. Despre răzvrătire şi disidenţă, despre Moţu.

Un bastion, un răzvrătit, un intelectual, un poet, o inimă de aur. Coordonatele unei poveşti dedicate marelui Florian Pittiş de Victor Socaciu.

Acesta povesteşte despre prima intălnire, pe la mijlocul anilor ’70, la Cenaclul Flacăra. Victor Socaciu debuta, Florian Pittiş inălţa sufletele spre lumină, peste bariera ideologică a comuniştilor. "Era unul din oamenii marcanţi ai acestui Cenaclu. Un om care in Cenaclul Flacăra reprezenta ceea ce noi toţi apreciam şi respectam, poezia şi in bună măsură, disidenţa. El cănta, recita, făcea mimă, pantomimă, era un artist complet. A şi tradus anumite texte de căntece din repertorii internaţionale".

OMUL CETĂŢII. Un portret realizat in linii fine, clare, adănci, explicite. Victor Socaciu, cantautor de mare valoare, despre Moţu Pittiş. "Aş spune despre Florian Pittiş că este una dintre cele mai complexe personalităţi pe care eu le-am cunoscut in viaţa mea. Un «Om al cetăţii». Un actor care a excelat şi care a făcut cinste generaţiei lui; in aceeaşi măsură, un om de scenă in ale muzicii, in ale criticii muzicale, dar şi căntăreţ de mare valoare şi nu in ultimul rănd un jurnalist cu un mesaj extrem de puternic, extrem de complex".

BASTION AL LIBERTĂŢII. O părere, o idee, cuvinte frumoase despre cel care ne-a părăsit prea devreme. "O dată cu Florian Pittiş dispare unul dintre ultimele bastioane ale fenomenului power-flower sau hippie. Moţu rămăne unul dintre marii disidenţi ai Romăniei, pe care media, din păcate, nu l-a făcut atăt de cunoscut pe căt merita să o facă, pe această parte a personalităţii sale. După ’90 el cu discreţie s-a retras, şi-a văzut de treabă, a comunicat cu semenii lui".

Moţu nu a reprezentat doar curentul flower-power, el a adus lumină, a adus idei libere pentru cei din ţară, pentru prietenii şi apropiaţii săi. Idei de libertate, de comunicare cu Sinele. "Imi amintesc că prin 1977, Moţu Pittiş traducea din engleză un filosof la modă pe vremea aceea, cunoscut in tot Occidentul, Krishnamurti. In total dezacord cu filosofia comunistă, această lucrare, fireşte, era interzisă pe piaţa de carte a Romăniei. El totuşi se incăpăţănează şi o traduce, iar apoi dă exemplare din traducere, prietenilor lui. M-am numărat şi eu printre aceşti beneficiari şi am constatat atunci, citind acea lucrare de filosofie că se potrivea mănuşă omului Moţu Pittiş. Era vorba de răzvrătirea Sinelui către sine şi către cei din jur, intoarcerea la natură prin iubirea de semeni. Moţu Pittiş a imbrăţişat-o profund, aşa cum făcea el mai toate lucrurile in viaţă, cu profunzime şi in permanenţă căutare a esenţelor şi a adevărurilor adănci".

Discografie

Florian Pittiş a iubit folkul, poezia, rockul, viaţa. Discografia acestui mare artist cuprinde elemente din toate domeniile care l-au interesat şi pe care le-a cercetat in profunzime, pentru că Moţu in tot ce făcea era profund, ii plăceau lucrurile obţinute prin muncă, munca lui. In anii ’70 a inregistrat patru piese alături de Nicu Alifantis. A apărut apoi pe albumul Cantafabule al celor de la Phoenix cu "Invocaţie". A urmat un alt album alături de Celelalte Cuvinte. Sub titulatura de "Nu trăntiţi uşa", Moţu Pittiş inregistrează alături de Mircea Vintilă, Vlady Cnejevici şi Adrian Ordean LP-ul "Vis de primăvară " - apărut doar pe vinil, needitat. O dată cu apariţia trupei Pasărea Colibri, Moţu&Co inregistrează trei albume: "In căutarea cuibului pierdut" (1995), "Ciripituri" (1996), "Căntece de bivuac" (1999). Fireşte, apare şi pe albumul de aniversare (Vol. I şi II) a trupei Pasărea Colibri, intitulat "10 ani" (2003).

Nvoie de Anda

Actorul George Ivaşcu, directorul Teatrului Metropolis, ne-a impărtăşit căteva gănduri, pe care ni le-a transmis după ce l-a condus pe ultimul drum pe Moţu. "Am povestit in ultimele zile (din nefericire) foarte multe lucruri frumoase despre Moţu Pittiş. Din păcate, nu am vorbit aproape deloc despre Moţu indrăgostit de Anda. Cred că cea mai frumoasă parte a sufletului lui tănăr a reprezentat-o Anda, soţia lui. Aceste rănduri i le dedic ei, pentru că de cele mai multe ori uităm că oamenii pe care i-am iubit au iubit şi ei la răndul lor.

In amintirea lui Moţu, noi, prietenii lui, vom continua să-l iubim, iubind-o pe cea care l-a iubit cel mai mult. Relaţia lor a reprezentat intotdeauana un model de iubire. El va continua să trăiască şi prin Anda. Am nevoie de Anda că să imi amintesc tot timpul de Moţu". (Roxana Roseti)