Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Prin compoziţiile sale minunate, a oferit bucurie şi a demonstrat că adevărata muzică nu poate izvorî decât din suflet.
Cei care l-au îndrăgit i-au mulţumit pentru ceea ce a creat şi pentru moştenirea pe care a lăsat-o în urmă. Colegii de scenă, oamenii care l-au cunoscut îndeaproape au ştiut că fiecare bucăţică din Florin Bogardo are valoare inestimabilă. Memorabile sunt nu doar cântecele, ci şi modul în care ele erau transpuse fie prin glasul lui, fie prin vocea unor artişti de seamă.
Pentru Mihaela Mihai, Florin Bogardo a fost "compozitorul preferat". Şi invers! A compus piese special pentru artistă. Pentru profesionalismul apropiat de perfecţiune, Mihaela Mihai l-a considerat un aristocrat, un prinţ al muzicii. Un om de o eleganţă şi de un bun-simţ mai rar întâlnite. Un artist complet.
ELEGANT ŞI PUR
Colaborarea dintre cei doi s-a bazat pe respect şi admiraţie. "L-am văzut prima dată pe Florin Bogardo la televizor şi... m-am îndrăgostit. De vocea lui! Apoi, am aflat că-şi cântă propriile compoziţii şi m-am îndrăgostit din nou, de stilul muzicii sale. Era un precursor al vremurilor acelea, de o modernitate unică. Am învăţat de la el acea simplitate a sunetului elegant şi pur, care merge direct la esenţa sentimentelor. Nu mi-a spus-o niciodată, nu a fost nevoie. Pur şi simplu am perceput stilul său ca pe o evoluţie evidentă şi am integrat-o firesc în interpretările mele.
La fel de firesc am dorit să-i cânt piesele şi, fără multe comentarii, el a acceptat. De fiecare dată când le-am înregistrat am făcut-o cu aceeaşi bucurie reciprocă", povesteşte Mihaela Mihai.
CĂLDURA DIN PRIVIRI
"Ora cântecului" ( Zâna pădurilor), "Dacă iubeşti fără să speri", "Iubirea cea mare", "Să nu uităm să iubim trandafirii" şi multe altele, i-au picurat Mihaelei Mihai lumina în mintea şi sufletul ei de artist.
"Florin era un bărbat frumos, de o discreţie care-l făcea să pară uneori distant, dar te surprindea câtă căldură se putea degaja dintr-o privire de-a lui.
A fost dăruit cu un talent excepţional, parcă dintr-o altă lume. El da, poate fi comparat cu Mozart! Cred că de aceea nici nu a mai acceptat să aibă de a face cu lumea după decembrie 1989. Mi se pare foarte verosimilă explicaţia retragerii sale în faţa regresiei morale şi umane evidente din ultimii 20 de ani. Aşa îmi place să cred, şi i se potriveşte", continuă Mihaela Mihai.
URMĂ DE "UIMIRE"
Prin calitatea melodiilor sale, vocile multor artişti au strălucit pe scenă. În lumea lui au pătruns uşor oamenii care au ştiut să-i perceapă sensibilitatea la nivelul la care o afişa. A compus pentru fiecare în parte nu pentru că aşa trebuia, ci pentru că iubea acest lucru. Aşa cum iubea oamenii. Iar dragostea această a răsplătit-o de cele mai multe ori aşa cum a ştiut mai bine: prin cântece şi emoţii. "Florin a fost ca «Micul Prinţ» al lui Antoine de Saint Exupery, plămădit din simboluri şi într-o perpetuă căutare a frumuseţii şi înţelepciunii, pentru el însuşi şi pentru cei din jurul său.
Pentru mine, Florin Bogardo a fost unul dintre acei oameni providenţiali care mi-au însemnat drumul pentru a mă înălţa, profesional şi spiritual. Pe lângă admiraţie, respect şi eterna recunoştinţă, voi păstra întotdeauna o urmă de «uimire»... la gândul că Florin Bogardo a existat cu adevărat", mărturiseşte îndrăgita interpretă.
Citește pe Antena3.ro
