Naufragiul şi zborul

După tată grec, după mamă aromân, cu ceva "pigmenţi" turci şi bulgari în genealogie, este balcanicul muzical perfect.

După tată grec, după mamă aromân, cu ceva "pigmenţi" turci şi bulgari în genealogie, este balcanicul muzical perfect.


Numele lui Nicu Alifantis nu mai are nevoie de recomandări. Este el însuşi o recomandare pentru orice "întîmplare" muzicală la care participă. Iar prezenţa sa la ediţiile Folk You! vorbeşte de la sine despre importanţa şi calitatea acestui festival. Aşa că ne vom mulţumi să subliniem cîteva elemente materiale – ca să zicem aşa – ale alchimiei muzicii sale. De altfel, şi el e uimit (dar şi încîntat) de complexitatea propriei alcătuiri: "Mă simt bine – zice – în pielea mea de greco-machedon. Cu atît mai mult cu cît am observat că tendinţa generală este de a nega tot ceea ce e balcanic în fiinţa noastră, pe motiv că asta nu ne-a adus decît neplăceri".


PACEA. Părinţii lui voiau ca el să se facă "om serios", dar nu le-a ieşit. A vrut să-i liniştească, aşa că a dat de două ori la Medicină şi o dată la Actorie. N-a intrat la nici una. Ca să scape de teroarea datoriei faţă de părinţi, a intrat în armată. Aici, într-o permisie, s-a "înscris" la Flacăra. A cîntat, a devenit vedetă peste noapte şi aşa a rămas pînă în ziua de azi. Şi nu e vorba despre o "înţepenire în proiect", cum ar zice Gabriel Liiceanu, ci de o menţinere în stare de zbor. Înclin să cred că explicaţia acestei stări – de graţie, în fond – stă în faptul că Alifantis este şi poet. "Singurătatea mea – se spovedeşte el, criptic, într-una dintre poezii –, marele meu atu în faţa lumii în care trăiesc,/ viciul meu,/ ascuns adînc…/ mă-ndeamnă să-mi aştept/ pacea şi împăcarea,/ întocmai ca bătrînul grec,/ care, pe malul mării,/ îşi privea/ tăcut corăbiile înecate/ de ultimul măcel/ al sufletului său".
La Vama Veche, Nicu Alifantis nu va asista însă la un naufragiu, ci va participa la o nouă înălţare a muzicii folk, prin Folk You!

"Nicul mare" şi "Nicul mic"

Nicu Alifantis se cunoştea cu celălalt Nicu (Covaci) de pe la începutul anilor ’70. Covaci îl simpatiza şi credea în el. Iar în 1973, cînd Phoenix a venit să dea un concert la Brăila, "Nicul mic" (avea 19 ani) l-a invitat pe "Nicul mare" cu toată trupa la el acasă, unde au făcut un chef de pomină, spre disperarea vecinilor, care s-au trezit asediaţi de nişte personaje fioroase, cu plete lungi şi bărbi uriaşe, îmbrăcaţi în cojoace miţoase de oaie. Au făcut un chef de pomină pe care nici unul dintre ei nu l-a uitat. După 1990, Alifantis i-a întors vizita lui Nicu Covaci la Osnabruck, în Germania.

Compozitor, interpret, actor, figurant şi poet

Dacă ar fi să facem un "rezumat" al lui Nicu Alifantis în date şi cifre am spune că s-a născut la 31.05.1954, la Brăila, că a debutat componistic în 1972 la Teatrul "Maria Filotti" (cu muzica pentru piesa lui Aleksandr Ostrovski, "Furtuna"), iar discografic în 1976, cu albumul "Cîntec în noapte". Am mai spune că a lansat 15 albume, că a susţinut peste 4.000 de concerte şi că a compus muzică pentru 100 de piese de teatru şi 12 filme. Am adăuga, de asemenea, că Nicu Alifantis a jucat într-un film ("Bietul Ioanide") şi în şapte piese de teatru, iar primii bani i-a cîştigat făcînd figuraţie în filmul "Tom Sawyer". În 1995, a înfiinţat grupul Alifantis & ZAN, ca trupă de studio pentru albumul său "Voiaj". În 1996, după înregistrarea albumului "Nichita", Alifantis & ZAN devine o trupă de proiecte din care mai fac parte: Virgil Popescu, Sorin Voinea, Răzvan Mirică, Relu Bitulescu, Emil Soumah şi Nicolae Trăistariu. Nicu Alifantis este şi autorul unei cărţi de poezie, "Scrisori nedesfăcute", apărută la Editura Nemira, în 1997.

Partea masculinĂ: doar 25%

S-a căsătorit prima dată la 24 de ani şi a divorţat la 25. A doua oară a fost mai prudent. Excesiv de prudent, s-ar putea zice, pentru că mai întîi a făcut copiii (prima fetiţă în 1986) şi abia după 11 ani s-a însurat. Pentru această nepermisă zăbavă, soarta l-a pedepsit să fie acasă în inferioritate numerică. Are o soţie, Anca, şi două fete: Maria (22 de ani) şi Nataşa (20 de ani). Aşadar, partea masculină a familiei Alifantis reprezintă doar 25%.