O vorbă veche spune că succesul are preţul lui. Gabi Luncă l-a plătit prea devreme. A rămas fără mamă la doar 3 ani şi jumătate.
O vorbă veche spune că succesul are preţul lui. Gabi Luncă l-a plătit prea devreme. A rămas fără mamă la doar 3 ani şi jumătate.
În muzica lăutărească orăşenească este expusă
simplitatea şi profunzimea omului nativ, care prin cîntec încearcă să-şi facă
auzite frămîntările şi simţirile sufletului său, de cele mai multe ori
nepercepute şi neînţelese de cei ce se cred cultivaţi. O astfel de muzică nu
poate fi simţită decît de cei cu sufletul curat şi sensibil. Gabi Luncă face
parte din categoria acelor interpreţi cu suflet curat şi iubire de cîntec, de
oameni, de viaţă… Repertoriul ei stă mărturie pentru asta. Cunoscuta regină a muzicii lăutăreşti
s-a născut într-o familie cu şase copii, în comuna Vărbilău, judeţul Prahova. Cînd
avea doar 3 ani şi jumătate, mama ei a murit. A fost crescută de o mamă vitregă
care se purta foarte urît cu ea. Talentul muzical l-a moştenit de la tatăl ei,
Dumitru Luncă, violonist în cadrul Orchestrei Armatei din Ploieşti.
TRANDAFIRUL ALB. “M-am
născut în anul 1938, în luna octombrie, ziua 16, în comuna Vărdilău, judeţul
Prahova. Acolo, în centrul comunei trăia familia Luncă. Tatăl meu a fost un om
vestit, muzicant. Muzicanţii citesc partituri, dar lăutarii cîntă după ureche,
după telefonul nostru lăutăresc, cum îmi place mie să-i spun. La 3 ani şi jumătate
mama mea a murit. Nu i-am cunoscut chipul, nu am avut nici măcar o poză. Deşi
aveam o vîrstă fragedă, mi-a rămas întipărit în memorie cîte ceva. Ţin minte,
era o vară fierbinte şi mama avea un păr lung pe care îl strîngea într-un coc
la spate. Am fost şase fraţi, patru fete şi doi băieţi. Cînd s-a întîmplat
necazul cu mama, eu mă jucam pe scările casei naşului meu. Am văzut lume multă
la mine, am coborît, m-am îndreptat spre casă şi am văzut lumea plîngînd. O
vecină care ştia situaţia noastră m-a luat în braţe şi m-a liniştit. La colţul
casei noastre era un trandafir alb, mare. Vecina mi-a rupt cîţiva trandafiri de
acolo, mi i-a dat în mînuţă şi mi-a spus să-i duc mamei. Mama mea era frumoasă
acolo în sicriu, avea o rochiţă de saten alb. I-am aşezat trandafirii lîngă
obraz şi sigur că am plîns. A fost dureros”, povesteşte Gabi Luncă.
“La 3 ani şi jumătate,
mama mea a murit. Nu i-am cunoscut chipul, nu am avut nici măcar o poză. Deşi
aveam o vîrstă fragedă, mi-a rămas întipărit în memorie cîte ceva. Ţin
minte, era o vară fierbinte, şi mama avea un păr lung, pe care îl strîngea într-un
coc la spate”
Gabi Luncă, interpretă