x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

La început de drum...

0
Autor: Dana Cobuz 11 Ian 2010 - 00:00
La început de drum...


Regretul compozitorului Viorel Gavrilă este că George Nicolescu nu a apărut în public atât de mult pe cât ar fi meritat. În ciuda dizabilităţii fizice neagreate de mai marii vremii şi, implicit, de cei care se ocupau cu cenzura, George Nicolescu s-a bucurat de aprecierea şi prietenia multor compozitori români. Pentru profesionişti nu contau prejudecăţile, ci talentul şi vocea care ar fi dat valoarea maximă unei creaţii muzicale. Acesta este şi cazul compozitorului Viorel Gavrilă.



"L-am cunoscut pe George în 1986, atunci când am început colaborarea pentru piesa «Amintirile trăiesc» (text Eugen Rotaru), pe care a cântat-o la festivalul Mamaia 1987. Încă mă mândresc că atunci a câştigat şi un premiu important. Melodia i-am încredinţat-o lui George pentru că avea acea voce specială de care aveam nevoie. Chiar dacă atunci era o problemă să apară pe scenă sau la televiziune, totuşi am trecut peste orice, pentru că George merita, fiind un om atât de special - ca om, ca profesionist şi ca prieten", îşi aminteşte Viorel.

VIAŢA L-A ÎNVĂŢAT SĂ FIE OPTIMIST
Colaborarea compozitor-interpret a mers ca pe roate, deşi era prima oară când cei doi se întâlneau. "Am lucrat excepţional la această piesă, lucru care s-a văzut şi în impresia pe care a făcut-o în festival. Ţin minte că în seara de concurs George era foarte încrezător şi-mi zicea «Lasă, maître (n.r. - "maestru", în franceză), că o să meargă foarte bine, o să-i rupem!». Era şi a rămas un om foarte optimist şi care emană foarte multă energie pozitivă. Eram şi eu un compozitor tânăr şi emoţionat, de aceea a contat foarte mult încurajarea lui", continuă Gavrilă.

Chiar dacă regimul (sau regimurile) nu au agreat ca oamenii cu dizabilităţi să urce pe scenă, atât Viorel Gavrilă, cât şi prietenii şi colegii lui de breaslă au făcut tot posibilul pentru a elimina acest inconvenient. "George este un tip special, cântă teribil de bine, are un simţ al umorului deosebit. E o mare prostie să crezi că un defect fizic afectează valoarea unui om. Probabil că nu a apărut în public atât de mult pe cât ar fi meritat din pricina prejudecăţilor. Mai mult decât atât, este un prieten adevărat. Mă bucur că el există şi că aduce atâta bucurie în jurul lui. Sunt situaţii şi situaţii, dar reuşeşte întotdeauna să treacă peste orice dificultate, dând senzaţia că nu există pentru el nimic prea greu de trecut. Probabil că şi viaţa l-a învăţat să fie aşa pozitiv, optimist şi încrezător", încheie compozitorul.

"Mă bucur că el există şi că aduce atâta bucurie în jurul lui. Sunt situaţii şi situaţii, dar reuşeşte întotdeauna să treacă peste orice dificultate, dând senzaţia că nu există pentru el nimic prea greu de trecut. Probabil că şi viaţa l-a învăţat să fie aşa pozitiv, optimist şi încrezător"
Viorel Gavrilă, compozitor
Citeşte mai multe despre:   george nicolescu

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de