Editorial: Naiul Zamfir

Gheorghe Zamfir este un mare ambasador al Romăniei. El a dus peste mări şi ţări intreaga fiinţă a poporului romăn. A luat cu el in Franţa, in Elveţia, in Marea Britanie, America şi in alte state in care a concertat tot ce i-a fost mai drag.

Gheorghe Zamfir este un mare ambasador al Romăniei. El a dus peste mări şi ţări intreaga fiinţă a poporului romăn. A luat cu el in Franţa, in Elveţia, in Marea Britanie, America şi in alte state in care a concertat tot ce i-a fost mai drag. Chiar dacă a trăit departe de glie ani de-a lungul, in exil, prin naiul său a avut aproape căntecul ciocărliilor, bocetul din doinele de jale, clinchetul cristalin al izvoarelor de la munte ori viforul din iernile de altădat’. Sunetul naiului său a fermecat pănă şi mierlele, aflate intr-un copac din apropierea scenei, la concertul din Klagenfurt. Prin măiestria sa, a ridicat publicul in picioare, pe mari scene din lume. Public care a plăns alături de el, chiar dacă nu cunoştea limba romănă. Pentru că naiul a ştiut să-l facă pe Zamfir inţeles. Să plăngă o dată cu el. Să-i transpună emoţiile, fără să fie nevoie de cuvinte. Prin măiestria lui Gheorghe Zamfir, naiul a devenit un instrument sacru, un instrument transcendental, o continuă rugă către Dumnezeu. Naiul şi Zamfir s-au transformat intr-o singură fiinţă, care nu există separat. Poate tocmai de aceea, in America, naiul, Flute de Pan, a devenit Zamfir, iar instrumentul a primit numele geniului care i-a reinventat sunetul. Zamfir şi naiul sunt un tot. Cănd spui Gheorghe Zamfir auzi naiul, iar cănd spui nai, găndul te duce la maestrul Gheorghe Zamfir. Un artist complet, care, prin nai, prin vocea sa, prin orchestraţia pe care o aduce pe scenă reuşeşte să stărnească emoţie şi să ridice publicul in picioare la fiecare spectacol. Aplauze, maestre!