Rafinat şi sentimental

După primul război mondial, Micul Paris, aşa cum era supranumit Bucureştiul, avea o dulceaţă a plăcerilor.

Erau celebre restaurantele, bodegile, berăriile, localurile pentru toate gusturile şi toate buzunarele. Acea vreme, în care bucuria era activată şi de sfârşitul războiului, îi făcea pe români să benchetuiască cu plăcere, să cânte şi să se bucure, aşa cum astăzi ei nu mai ştiu.

În aceşti ani au apărut marii cântăreţi emblemă: Maria Tănase, Ioana Radu, Grigoraş Dinicu, Jean Moscopol. Suntem în Balcani. Balcanicii au orientalul lor, ştiinţa lor de a se bucura, plăcerile culinare, puterea lor de a asculta cântăreţii de local. Despre acest timp vorbea criticul muzical George Sbârcea: "Bucureşti, oraş al cântecului sub ceruri largi de vară… Bucureşti a dăruit, prin compozitorii şi interpreţii săi, melodii în care se răsfrânge un ciob din sufletul nostru, al tuturor. Bucurie şi îngândurare, amieze şi nopţi laolaltă, cântecele Bucureştilor de odinioară reflectă totul, cu candoarea simplităţii. Toate răsunau pretutindeni, înviau din pâlnia patefoanelor, se înălţau spre bolta teatrelor de revistă şi făceau bucuria tineretului epocii".

RITORNELĂ. În anii despre care vorbeşte George Sbârcea, datorită interesului, a bucuriei, a dorinţei publicului au apărut compozitorii Ionel Fernic, Vasile Vasilache şi marele Ion Vasilescu. Melodiile lor erau fredonate de toate vârstele cu mare încântare. Îndrăznesc să spun că aceste refrene nu au îmbătrânit: "Iubesc femeia", pe care o cânta Cristian Vasile, sau "Sub balcon eu ţi-am cântat o serenadă", Titi Botez, sau "Dă-mi guriţa s-o sărut", Jean Moscopol.

Jean Moscopol… un cântăreţ din perioada interbelică, un poliinstrumentist. Cânta cu mare uşurinţă la nenumărate instrumente. Un poliglot. Vorbea fluid greaca (limba bunicilor), engleza, germana, italiana şi franceza.

CELEBRU. Un burlac vânat de toate frumuseţile vremii. Un cântăreţ de muzică uşoară rafinat şi languros. Un compozitor de luat în seamă. Un rătăcitor prin lume; de la Berlin la Atena şi de la Paris la New York. Un celebru român-grec, unul de-al nostru din Balcani. Un priceput în afaceri maritime, fiind cândva funcţionar la Brăila. Un pasager funcţionar bancar, nu puteai să-l înşeli în afaceri. Un bun actor şi cântăreţ de operetă… a cântat în "Contesa Maritza", a înregistrat peste 300 de cântece pe discuri de gramofon în Germania. Un epigramist. Avea o plăcere nebună să facă şi să trimită epigrame tuturor celor pe
care-i întâlnea. A publicat chiar o carte de epigrame intitulată "101 Răutăţi". Un actor de film. Cine vrea poate să-l urmărească în filmul lui Jean Georgescu, în capodopera "O noapte furtunoasă". Era şansonetistul de la Grădina Union, care le fermeca pe Ziţa, Veta şi Rică Venturiano.

ERUDIT. Un aventurier extrem de inteligent, aproape doct, lacom să înveţe (a făcut chiar un an sau doi la Facultatea de Aeronautică). Un prieten al actriţei românce Elvira Popescu, care a făcut o carieră fulminantă la Paris, cea care l-a ajutat pe Jean Moscopol în 1947 să plece cu paşaport în toată regula din România socialistă.

Un bun creştin, un credincios ortodox care în comunitatea românească de la New York, de la celebra Biserică "Sf. Dumitru", a ajutat mulţi, foarte mulţi conaţionali. Diaspora românească, veşnic recunoscătoare. A fost un luptător, un om demn, un român patriot, un bărbat curajos. Nu s-a dat niciodată bătut. A fost un pericol pentru puterea nou-instaurată a Republicii Populare Române. A fost un mare iubitor de muzică, a cântat cu orchestre celebre, a luat lecţii de canto mereu, mereu, cu profesori împătimiţi. A fost un fin interpret al unor şlagăre iubite de toţi românii şi astăzi: "Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă seară", "Mână, birjar" şi "Tot ce-i românesc nu piere".

GĂNDIRE. A fost o adevărată glorie, o mare personalitate, nu doar un bun cântăreţ de bar şi restaurant. Avea o solidă conştiinţă politică. A luptat împotriva rusificării ţării române, şi a luptat periculos.

A fost un norocos, un iubit de stele, de câte ori întâmpina o problemă apărea o întoarcere de 180 de grade în destinul său. A tăcut şi a făcut. A protestat vehement faţă de pericolu rus, când toată lumea care se opunea se afla în temniţe, şi la celebrul Canalul-Dunărea-Marea- Neagră. A fost un bărbat carismatic, un bărbat superb, cu o privire fierbinte, languroasă, cu o siluetă plăcută, cu un magnetism de mulţime rar întâlnit.

A fost "cineva" cu adevărat!

"A fost un mare iubitor de muzică, a cântat cu orchestre celebre, a luat lecţii de canto mereu, mereu, cu profesori împătimiţi. A fost un fin interpret al unor şlagăre iubite de toţi românii şi astăzi: «Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă seară?», «Mână, birjar!» şi «Tot ce-i românesc nu piere»."
Rodica Mandache

"A tăcut şi a făcut. A protestat vehement faţă de pericolu rus, când toată lumea care se opunea se afla în temniţe, şi la celebrul Canalul-Dunărea-Marea- Neagră."
Rodica Mandache

"Jean Moscopol… un cântăreţ din perioada interbelică, un poliinstrumentist. Cânta cu mare uşurinţă la nenumărate instrumente. Un poliglot. Vorbea fluid greaca (limba bunicilor), engleza, germana, italiana şi franceza."
Rodica Mandache