Gând nespus

Cât îl ştiţi voi de vesel… când vine vorba despre Laura Stoica, Horia Brenciu devine mai serios.

Cât îl ştiţi voi de vesel… când vine vorba despre Laura Stoica, Horia Brenciu devine mai serios.


Vorbele lui zugrăvesc un portret fascinant al celei pe care o consideră "Artista-surpriză". La început, o prezenta spectatorilor. Mai târziu, prezenta piese alături de ea. Horia Brenciu şi Laura Stoica au avut o relaţie de colaborare şi de prietenie care s-a dezvoltat frumos, în timp, sprijinită de gândurile bune, reciproce ale celor doi cunoscuţi români. Laura Stoica a plecat dintre noi. Horia Brenciu a rămas. Vorbele lui despre Laura sunt atât de frumoase...


PE DRUMUL CĂTRE SCENĂ. Pe Laura, Horia a cunoscut-o la Braşov, la Cerbul de Aur, în 1995. El lucra de doi ani în televiziune. "Fusesem prins în echipa care se ocupa de starurile prezente la festival. Căscam gura la toţi artiştii care se-nvârteau pe-acolo… Îmi plăcea să urmăresc tot ce se întâmplă, repetiţii, sunet, televiziune, vedete, concerte. O nebunie! Şi-n tot tabloul ăsta era şi Laura. O nebună frumoasă! Sinceră, deschisă şi plină de viaţă!"
De la prima vedere până la prietenie... n-a fost decât scena. Pe scenă, Laura Stoica era mereu prezentă. Brenciu era la început ca prezentator, apoi ca artist. Colaborările dintre cei doi nu puteau lipsi. De ce? Pentru că energiile explozive se caută mereu! "Scena ne-a apropiat de mai multe ori. Fie că am introdus-o, prezentator fiind, fie că am cântat, alături de ea, de fiecare dată era alta, proaspătă şi efervescentă. Vă mai aduceţi aminte cum dansa sau cum cânta, cu vocea ei puternică, plină de note, când calde, când furibunde? Cu toată nebunia mea artistică, Laura mi-o lua de multe ori înainte", mărturiseşte artistul.


ŞI TOTUŞI, CUM ERA? Cum era Laura Stoica? Cum era omul? Artistul? Femeia care-şi punea tot sufletul în muzică? "Era un om pentru care viaţa era o scenă, iar tot ce făcea era unic şi irepetabil. Imaginaţi-vă că staţi lângă cineva care râde, cântă şi n-are stare nici când mănâncă! Ea era! Şi mai mult decât atât… Era artista-surpriză de care aveam nevoie", o descrie Horia Brenciu. Şi nu doar atât. Ce ar vrea muzicianul Brenciu să se ştie despre Laura Stoica? "Voia să fie, câteodată, un actor mai liniştit..."


HELLO, AGAIN… Uneori, rămâi cu gânduri nespuse. Uneori, oamenii pleacă din lumea aceasta pe neaşteptate. Şi tu nu mai apuci să le spui nimic. Horia Brenciu ar fi vrut să-i mai spună Laurei Stoica ceva, de fapt... ei şi celorlalţi muzicieni valoroşi, prieteni de-ai lui, Horia Brenciu ar fi vrut să le cânte.... "Hello, again". "E o piesă pe care am început s-o cânt după dispariţia ei. La recitalul meu, de la Cerbul de Aur, voiam s-o cânt pentru ea şi pentru ceilalţi cântăreţi pe care i-am cunoscut, pe care i-am prezentat şi alături de care am făcut zeci de spectacole de ani buni încoace. Teo, Moţu Pittiş, Gil, Tudan, Dan Spătaru... Dar la repetiţii n-am putut să duc piesa la sfârşit. Era prea mare emoţia… Dar şi mâine este o zi!"