Portret

Laura: omul. Laura: o interpretă cu stil propriu. Laura: actriţa. Laura: rockeriţa. Faţete ce se completau reciproc şi formau personalitatea Laurei Stoica.

Laura: omul. Laura: o interpretă cu stil propriu. Laura: actriţa. Laura: rockeriţa. Faţete ce se completau reciproc şi formau personalitatea Laurei Stoica.


La 10 octombrie 1967, la Alba-Iulia, venea pe lume Adriana Laurenţia primul copil al familiei Stoica. De mică i-a plăcut să iasă în evidenţă, să cânte, să spună poezii, să interpreteze rolurile diferitelor personaje pe care le reinventa, având totuşi la bază poveştile pe care i le spunea mama sa ori educatoarea, la grădiniţă. Îşi dorea să studieze cât mai mult. Să-şi perfecţioneze propriul stil. Dorea să fie ea: Adriana (cum i se spunea acasă). Apoi, în timpul liceului, Adriana s-a transformat în Laura. Şi aşa a rămas. S-a înscris la Şcoala Populară de Artă la Târgovişte. A luat lecţii de canto. A debutat apoi ca solistă în 1987 la Festivalul de Muzică Uşoară Amara, unde a obţinut locul II la secţiunea interpretare, pentru ca, un an mai târziu, să obţină trofeul Festivalului de Muzică Uşoară Râmnicu-Sărat.


O STEA.În 1990, la Mamaia, a cucerit juriul şi publicul cu  melodia "Dă, Doamne, cântec". A obţinut marele trofeu. Laura a devenit o voce, o interpretă cu personalitate şi stil, asemeni unui vulcan care a erupt... De-a lungul carierei sale, Laura Stoica a obţinut numeroase premii. Iar dincolo de aceste distincţii care i-au recunoscut valoarea, melodiile sale au devenit şlagăre îndrăgite, aflate pe buzele tuturor. "Un actor grăbit", "Focul", "Cartierul cântă rock", "Nici o stea", "Dă, Doamne, cântec", "Mai frumoasă" sunt doar câteva exemple.


ACTRIŢĂ. În momentul în care a ajuns la concluzia că a acumulat foarte mult din punct de vedere muzical, Laura s-a înscris la cursurile Universităţii Ecologice din Bucureşti, secţia Actorie. Intra în pielea personajului cu mare uşurinţă. "Ţi-am spus, javră afurisită să nu-ţi mai calce tălpăşiţa pe aici şi iar ai venit?!" a fost prima replică pe care a dat-o pe scena unui teatru. S-a întâmplat la Nottara, Sala Mică, în spectacolul de licenţă. A urcat ulterior, ca actriţă, pe scena Teatrului din Ploieşti unde era angajată. Aceasta era Laura. O fiinţă sensibilă, dar totodată o fire puternică. I-a plăcut rockul. Le admira pe Tina Turner şi pe Gianna Naninni. Dar a cântat în propriul stil. Nu şi-a dorit niciodată ca pe scenă să se identifice cu vreuna dintre ele. Pe scenă era ea: Laura Stoica. Un om şi un artist deosebit care şi-a trăit viaţa fără jumătăţi de măsură.