Prima emoţie

Când urca pe scenă, Laura  emana o lumină extraordinară…

Când urca pe scenă, Laura  emana o lumină extraordinară…

Cea dintâi prezenţă la Festivalul de la Mamaia a dezamăgit-o. Deşi a fost primul contact cu lumea adevărată a muzicii, Laura Stoica a rămas cu sufletul rănit. "I-am explicat că nu trebuie să fie aşa necăjită, va mai fi şi la anul. Persoana cu care a repetat atunci i-a dat un număr de telefon. La un moment dat, aud de Festivalul de la Amara. I-am dat telefon persoanei cu care rămăsese în legătură la Mamaia şi am rugat-o să o pregătească. Mi-a dezvăluit suma, am zis da şi am trimis-o să facă 10 lecţii", povesteşte Elena Stoica, mama Laurei.


SPRIJIN. Au mers împreună la Amara, unde Laura a interpretat "Voi cânta pentru mileniul trei". "Se simţea puţin stânjenită că merg cu ea – continuă Elena Stoica. Dar nu m-am lăsat intimidată, ştiam că are nevoie de încurajări, de cineva care să aibă grijă de ţinuta ei. Îi făcusem o rochiţă frumoasă, dintr-un atlas bleu, cu puţină dantelă. A strălucit… Eram fascinată şi dacă m-ar fi urmărit cineva ar fi fost surprins de figura pe care o aveam. Cel care a pregătit-o a spus, după ce s-a terminat concursul, dar încă nu se anunţaseră rezultatele, că pleacă la Bucureşti: «Mă sunaţi să-mi spuneţi ce premiu a luat. Sigur va urca pe scenă!». A luat, într-adevăr, premiul doi".  


PE PODIUM. Pentru ea a fost o reuşită fără egal. A prins curaj şi a mai participat o dată la preselecţia pentru Mamaia… însă nu a reuşit. "În 1990, după Revoluţie, am insistat din nou să dea. Aproape în ultimul moment am aflat că se ţine preselecţia. Nu mai erau toate acele dosare ca înainte... Cu greu am convins-o să vină din Ploieşti! Trece de prima preselecţie, iar la intrarea în concurs o văd că nici nu era în stare să deschidă gura să spună ceva. M-am speriat tare. Cu două zile înainte, fusese un mic cutremur şi ea era cu nişte colegi de la Teatru într-un restaurant. Când a început cutremurul au ieşit afară, au stat în mijlocul străzii şi după ce s-a terminat tot s-a descărcat. Era atât de emotivă şi speriată, încât a tras un ţipăt îngrozitor. Doctorul i-a zis că nu este nimic grav şi o să-şi revină, dar a rămas cu o mică răguşeală în gât. Când a urcat pe scenă şi a început să cânte, nu a contat răguşeala, nu a dezavantajat-o, ci din contră, i-a dat alt aer. Atunci… a urcat pe podium la Mamaia…", zâmbeşte Elena Stoica.