x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editie de colectie Lucreţia Ciobanu Crăiasa munţilor

Crăiasa munţilor

de Luminita Ciobanu    |    07 Apr 2008   •   00:00

Sunt buni prie­teni, de mulţi ani. Ambii, în­dră­giţi de public. Am­bii, cu un re­pertoriu foar­te frumos: Lucre­ţia Cio­banu şi Be­none Sinu­lescu.

Sunt buni prie­teni, de mulţi ani. Ambii, în­dră­giţi de public. Am­bii, cu un re­pertoriu foar­te frumos: Lucre­ţia Cio­banu şi Be­none Sinu­lescu.

Vorbesc la te­lefon destul de des. Din cauza traficului infernal din Ca­pitală se vizitează mai rar. Lucreţia Ciobanu locuieşte pe Calea Griviţei, Benone Sinu­lescu – pe Şoseaua Panduri. De la unul până la celălalt e cale destul de lungă, dar asta nu-i împiedică să vorbească foar­te mult la telefon. De aceea, Benone a acceptat, cu mare bucurie, să ne vorbească despre marea interpretă a cântecului transilvănean. “Lu­creţia Ciobanu este cea mai mare interpretă a cântecului ar­delenesc. Această pasăre mă­iastră, în decursul strălucitor al carierei sale, a recurs pâ­­nă şi la cel mai mic amă­nunt atunci când a realizat un album, atunci când a apă­rut pe scenă sau la televizi­une. A ţi­nut atât de mult la valoarea melodiei, încât, niciodată, n-a făcut rabat la nimic. A ştiut să îmbine perfect textul cu ­mu­zi­ca”, spune Benone Sinulescu.


ŢINUTĂ. Cei doi interpreţi au cântat de foarte multe ori pe aceeaşi scenă. “Cu o ţi­nută statuară şi-a purtat costumul din Mărginimea Sibiului cum numai ea putea s-o facă, iar când apărea în scenă se făcea linişte, fiind admirată pretutindeni atât pentru superbul glas dăruit de Dumnezeu, cât şi pentru sinceritatea interpretării bijuteriilor culese din zona natală. Eu întotdeauna am comparat-o pe Lucreţia Ciobanu cu Ama­lia Rodriguez. Pentru mine şi pentru toţi fanii săi a fost şi va ră­mâne însă Crăiasa Mun­ţi­lor, cea care ştie să te introducă în mijlocul naturii prin cântecele şi poeziile acestora, de neegalat. Puţini sunt cei care ştiu că marea cântăreaţă a abordat şi alte genuri muzi­cale. Am ascultat-o cântând dum­nezeieşte muzică ­spanio­lă, italiană, precum şi muzică uşoară românească. Romanţa o cântă absolut divin, benefi­ciind de toate atuurile dă­ruite de Dumnezeu. Are un glas su­b­lim, cu armonice calde, ­ca­ti­fe­late, dar şi o frazare ex­cep­ţi­o­nală. O anume conjunc­tură a făcut-o să se aplece mai mult spre doină, altfel Ioana Radu ar fi avut o urmaşă dem­nă. Să­rut mâna, Lucreţia Cio­ba­nu!”, încheie Benone ­Sinu­lescu.

 

“Are un glas sublim, cu armo­nice calde, catifelate, dar şi o frazare excepţională. O anume conjunctură a făcut-o să se aplece mai mult spre doină, altfel Ioana Radu ar fi avut o urmaşă demnă”

Benone Sinulescu


Inimi încălzite laflacăra artei

La data de 17 aprilie 1995, Ion Iliescu îi adresa Lucreţiei Ciobanu un mesaj aniversar de­osebit. “Trăiţi unul dintre acele momente de generoa­să vibraţie în care unii artişti, du­pă ce o viaţă întreagă au în­căl­zit inimile mulţimilor la flacăra artei lor, primesc, la rându-le, prinosul omagiului aniversar. Aţi debutat într-o perioadă în care pe scenele noastre cân­tecele populare ale zonei Sibiului, ţinutul dumneavoastră na­tal, erau prea puţin cunoscute şi, prin deceniile carierei artistice, aţi reuşit să consa­craţi faima folclorică a Mărgi­nimii Sibiului, iden­tificându-vă cu ea.”

 

O reprezentantă a întregii Românii

Nicolae Furdui Iancu are numai cuvinte de laudă despre doamna Lucreţia Ciobanu. Pentru dân­sul, doamna este “un etalon artistic pentru toţi interpreţii de folclor. A fost şi pentru mine un mo­del şi este un model pentru tânăra gene­ra­ţie. Chiar şi acum, la o vârstă înaintată, do­ve­deş­te calităţi artistice atât de puternice, încât poate să facă faţă şi acum cu brio în faţa publi­cului pe scenă. Anii trec peste fiecare şi au trecut şi pes­te dânsa. Împreună cu doamna Lu­cre­ţia Cio­ba­nu eu am fost într-un turneu în SUA în 1994, când dânsa avea 70 de ani. Îmi amin­tesc cu mare plăcere acea ieşire în străi­nătate. M-a im­pre­sionat modul în care a fost primită această doamnă a cântecului românesc de ro­mânii din SUA. Când dânsa apărea pe scenă, românii se ridicau în picioare şi o aplaudau. Îi arătau un mare respect. A fost şi este un mare om, o personalitate artistică dotată cu un talent de ex­cepţie, în acelaşi timp o frumuseţe fizică im­pu­nă­toare şi cu o rezistenţă fizică de care are ne­voie orice artist. Ea nu este o repre­zentantă a Mărginimii Sibiului, este o repre­zentantă a întregii Românii”. (Costin Anghel)

 

Iniţiatoarea unei căi frumoase

Acelaşi Ion Iliescu îi mai spu­nea Doamnei Munţilor: “Aţi creat un repertoriu şi un stil de concert şi aţi tăiat o cale, un drum creator, pentru toţi cei care v-au urmat. Prin cân­te­ce­le pe care ni le-aţi dăruit pe sce­nă, prin radio, televizi­une sau disc, aţi deschis o fe­reas­tră a sufletului românesc, cu bo­găţia sa de trăiri şi de sensibilitate şi cu acel cult al valori­lor tradiţionale pe care satele româneşti de păstori din Măr­gi­nime le păstrează şi astăzi cu o mândrie căreia i-aţi fost mesager. Primiţi, în acest mo­ment aniversar, urările mele de sănătate şi fericire. La mulţi ani! Ion Iliescu”.

×
Subiecte în articol: lucreţia ciobanu 7 aprilie 2008