Mesele Tăcerii

Există o Masă a Tăcerii de piatră, realizată de marele sculptor universal Constantin Brâncuşi. Mai există un cântec al lui Alexandru Mandy, patetic şi tulburător, care poartă acest nume şi pe care l-a interpretat Luminiţa Dobrescu în urmă cu 43 de ani.

A rămas înmărmurită când a auzit melodia după atât timp, recuperată recent de la Jilava, unde se află o parte din patrimoniul radioului. Luminiţei i-au dat lacrimile când a ascultat Masa Tăcerii. Mai există însă o Masă a Tăcerii: aceea a tăcerii vinovate. Iar vinovăţia este a tuturor celor care au ignorat piesele cu vocea înregistrată a Luminiţei Dobrescu.

Până în 1990 era oarecum justificată această tăcere, pentru că ea îşi părăsise ţara. Dar, după, ce se poate invoca? Cu ocazia acestei Ediţii de Colecţie s-au căutat - şi s-au găsit - înregistrări considerate pierdute. O parte din ele se regăseşte pe CD-ul de Colecţie. Ceea ce nu s-a găsit încă, din păcate, este filmul cu recitalul Luminiţei Dobrescu de la Cerbul de Aur din 1970.

O fi atât de bine ascuns sau nici nu mai există? Din fericire, există înregistrarea audio a acestui recital, pe care am reuşit s-o recuperăm din arhiva Radiodifuziunii Române. Cum spuneam, există mai multe Mese ale Tăcerii, iar una este a tăcerii vinovate. Iar vinovăţia este fie indiferenţă, fie ceva mult mai mult. Poate că cineva se va îndura să redea patrimoniului această înregistrare istorică.