Înalte trăiri

Aneta Arvinte, sora reputatului dirijor Constantin Arvinte, s-a alăturat Madrigalului în 1964.

Absolventă a Şcolii Normale, ca şi maestrul Marin Constantin, Aneta Arvinte a fost învăţătoare trei ani. S-a înscris apoi la Conservatorul din Iaşi unde a urmat cursurile doar în anul întâi. Din anul doi s-a transferat la Conservatorul din Bucureşti unde şi-a continuat şi-a finalizat studiile de specialitate. S-a alăturat Corului Madrigal sfătuită de profesorul său de canto. "Madrigalul a pornit dintr-o iniţiativă a maestrului Marin Constantin cu un «mănunchi» de artişti deosebiţi, cu voci excepţionale, cu pregătire muzicală. Au început activitatea într-o sală, la Ateneul Român, apoi au venit la Conservator, în 1963. Când  eu am venit în Bucureşti aveam un profesor de canto, Jean Bănescu, solist la Opera Română. Datorită lui sunt la Madrigal. El mi-a spus: «Măi, Aneta, tu ai voce. Corul Madrigal realizează audiţie pentru noi membri. Du-te şi tu». Era în primăvara anului 1964. Am dat audiţie, apoi ei au plecat la Izvorul Mureşului. Iar în noiembrie maestrul Marin m-a văzut pe hol şi mi-a zis: «Aneta, de luni să vii şi tu la repetiţie». Din lunea aceea şi până astăzi am venit la repetiţii şi mi-am petrecut viaţa alături de Madrigal. Eram zece altiste pe atunci, iar Madrigalul avea 38 de membri foarte serioşi, animaţi de dragostea pentru muzică. Eram foarte tineri, foarte veseli, foarte dornici de muncă. Veronica Leca Bojescu era dirijor secund. Repetiţiile le făceam pe partidă şi în ansamblu, piesele erau studiate în profunzime. S-a cântat întotdeauna în original. În momentul în care abordam o piesă ea era tradusă, iar noi aveam caiete speciale în care ne notam" îşi aminteşte cu drag doamna Aneta Arvinte.

PUZZLE. "Seriozitatea şi aprofundarea materialului şi talentul maestrului reuşeau să ne inducă nişte stări extraordinare. Oamenii au fost aleşi după sensibilitate – adaugă doamna Arvinte.  "Sunetul madrigalesc presupune o sonoritate deosebită pe care n-o întâlneşti la tot pasul.  Madrigalul a oferit şi oferă iubitorilor de muzică corală de toate vârstele prilejul de infinite bucurii şi înalte trăiri sufleteşti, momente artistice unice, specifice stilului madrigalesc, inconfundabil. S-a lucrat până la ultimul individ, mai ales la redare, astfel încât să nu tulburi omogenitatea. Un cor perfect trebuie să fie omogen. Tu te pierzi ca într-un puzzle, şi atunci când dirijorul te solicită, poţi să ieşi în evidenţă. Iar omogenitatea şi unitatea partidelor a fost perfectă la Madrigal".

Moştenire universală

"Marin Constantin înseamnă Madrigal, iar Madrigalul înseamnă succes. Şi nu un succes de rând, ci unul de durată, teribil", nota revista Flacăra în 1978. Este meritul maestrului Marin, un artist miluit de legendă şi noroc... În 1992, la Paris, Corul Madrigal este declarat bun al patrimoniului  Universal Unesco. Un an mai târziu, Fundaţia "Mihail Jora acordă  Madrigalului şi maestrului Marin Premiul Magnum". În 1985, cât şi în 1993, Corului Madrigal i se acordă diploma de Onoare a Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România. Maestrul Marin este Doctor în muzicologie şi filosofia muzicii, Doctor Honoris Causa al Academiei de Muzică din Cluj Napoca  din 1994. Pentru întreaga activitate este menţionat în şapte ediţii "Who’s who" din Anglia şi America şi în prestigiosul "The New Grove Dictionary of Music an Musicians".