Măria căntecelor

"Este o drăcie a lui Dumnezeu!", o descria autorul de revistă Nicuşor Constantinescu pe Maria. O fi fost şi "o drăcie de-a lui Allah", căci aşa se explică de ce au vrut-o turcii neapărat in ţara lor.

ARTISTĂ A POPORULUI DOAR POST-MORTEM

"Este o drăcie a lui Dumnezeu!", o descria autorul de revistă Nicuşor Constantinescu pe Maria. O fi fost şi "o drăcie de-a lui Allah", căci aşa se explică de ce au vrut-o turcii neapărat in ţara lor. Guvernatorul Istanbulului, dr Sülfi Kirdar, i-a oferit cetăţenia de onoare, un angajament permanent la Radio Ankara, o vilă pe Insula Büyük-Ada şi postul de cercetătoare la Institutul Etnografic din Istanbul. In ţara ei a fost doar "artistă emerită". Artistă a poporului nu a ajuns decăt postum, cănd poporul a ieşit din casă pentru a o conduce pe ultimul drum. Se spune că un milion de oameni a venit la căpătăi să o plăngă.

A LĂSAT CU LIMBĂ DE MOARTE: "NU FUMAŢI!"

Un viciu i-a guvernat viaţa: fumatul. "Era in stare să fumeze şi-n somn. Nu conta că-s Naţionale sau ţigări străine", spune nepoata Ştefania. Abia pe patul de moarte, Maria Tănase a conştientizat preţul plătit pentru a-şi satisface un moft. Inţelepciunea de pe urmă o face să lase scris in testament: "Pe băieţii fratelui meu şi sorei mele, precum şi pe soţul Ştefaniei ii implor cu cuvănt de moarte să nu fumeze de aci incolo".

IN CĂUTAREA CĂNTECELOR PIERDUTE

Maria avea mulţi prieteni evrei şi se pare că a interpretat un cuplet in idiş. Motive suficiente pentru ca, in 1940, legionarii să-i distrugă toate discurile şi matriţele. Căutarea "căntecelor pierdute", despre care circulau poveşti printre lăutari, a inceput după anii ’80, fiind o iniţiativă personală a dr Marian Lupaşcu de la Institutul de Etnografie şi Folclor "Constantin Brăiloiu". CD-ul de colecţie Maria Tănase - partea a II-a - cuprinde căntece odată pierdute, inregistrate in perioada 1936-1957.