x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editie de colectie Mihaela Mihai Insula Mihaela

Insula Mihaela

de Roxana Vintila    |    11 Feb 2008   •   00:00

Mulţi fani îi scri­au Mihaelei poezii şi scri­sori de dra­goste. Câteva mostre din amin­­tirile “in­sulei” cu ­nume­le… Mihaela!

Mulţi fani îi scri­au Mihaelei poezii şi scri­sori de dra­goste. Câteva mostre din amin­­tirile “in­sulei” cu ­nume­le… Mihaela!

 

Un admirator oarecare, aşa cum se semnează Dobre ­Tra­ian Marian, îi scrie interpretei: “A trecut întâi o boare… După ea a mai venit una… urmată apoi de altele. Şi fiecare toamnă ne-a adus ceva nou. Şi fiecare lucru ne aduce în minte o toamnă. E toamna ce ne apropie cu fiecare toamnă”.

 

ROMANTIC. Şi… con­­tinuă: “Am o insulă, Mi­ha­­ela! Una mică… mică de tot! Nu o vei găsi pe nici o har­tă, căci am făcut-o eu. Am strâns laolaltă toate visele, spe­ran­ţele şi dezamăgirile, toa­te bucuriile şi necazurile, tot ce am putut avea mai sfânt alături de tot ce am urât mai mult. Pe toate le-am strâns şi am făcut cu ele o insulă. E drept că nu e prea trai­nică, căci nu o dată au sfă­râ­mat-o va­lurile vremii. Dar am re­constituit-o de fiecare dată mai bine şi sunt mândru de ea. Da! Am o insulă bună şi frumoasă, dar sunt singur pe ea. Pe deasupra insulei mele treceau nenumărate stoluri de pă­sări! Nu le vedeam, dar le au­zeam ţipătul. În nopţile de veghe în lungile nopţi de veghe le auzeam ţipătul trist. Sfrijitor de trist! Aşteptam şi speram într-o minune. Când mi se afundă talpa în noroiul galben şi vâscos ce plescăie în urma mea, de parcă i-ar face plăcere să-l calci în picioare. Acolo… undeva în mijlocul ape­lor e un univers mic şi ne­în­semnat. E Insula mea!”




DESTĂINUIRE. Constantinescu Ion, elev al Şcolii Militare de Ofiţeri “Nicolae Bălcescu”, este cel care îi scrie Mihaelei Mihai o poveste de viaţă: “Stimată Miahela Mihai, Sunt unul dintre fanaticii dv. admiratori. Am să vă spun o parte din povestea vieţii mele de când am simţit pentru prima dată fiorii unei dragoste imposibile, mai precis de când am început să pătrund mai mult în universul vieţii dv. interioare, prin intermediul repertoriului de cîntece (…) Credeţi-mă că la fiecare pas pe care-l fac vă simt alături de mine. Mă fascinează simpla prezenţă a dv. Mă transpune într-o lume a ficţiunii ideale. Dacă vreţi ca o inimă să nu mai sufere atât de mult din cauza dv., înduraţi-vă şi tri­mi­teţi-mi nişte fotografii cu autograf şi un răspuns la această scrisoare. Ştiu că vă cer prea mult rugându-vă să-mi scrieţi chiar cu mânuţa dv. răspunsul, dar fie-vă milă de o inimă suferindă. Am să aştept oricât…”



“Curând «bătrânul» pleacă/ Cu barba lui de nea/ Şi-n ceas de sărbătoare/ Îţi scriu urarea mea:/ Să te iubească marea/ Vântul să te iubească/ Necazul şi-ntristarea/ Mereu să te ocolească… După un an tăcerea/ Va poposi-n urechi/ Ne vom opri din cântec/ Din cântecul cel vechi/ Tăcând pentru o clipă,/ Începem unul nou/ Un cântec plin de viaţă,/ Al celui vechi ecou” Dobre Traian Marian, admirator



×
Subiecte în articol: mihaela mihai 11 februarie 2008