Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Mulţi fani îi scriau Mihaelei poezii şi scrisori de dragoste. Câteva mostre din amintirile “insulei” cu numele… Mihaela!
Mulţi fani îi scriau Mihaelei poezii şi scrisori de dragoste. Câteva mostre din amintirile “insulei” cu numele… Mihaela!
Un admirator oarecare, aşa cum se semnează Dobre Traian Marian, îi scrie interpretei: “A trecut întâi o boare… După ea a mai venit una… urmată apoi de altele. Şi fiecare toamnă ne-a adus ceva nou. Şi fiecare lucru ne aduce în minte o toamnă. E toamna ce ne apropie cu fiecare toamnă”.
ROMANTIC. Şi… continuă: “Am o insulă, Mihaela! Una mică… mică de tot! Nu o vei găsi pe nici o hartă, căci am făcut-o eu. Am strâns laolaltă toate visele, speranţele şi dezamăgirile, toate bucuriile şi necazurile, tot ce am putut avea mai sfânt alături de tot ce am urât mai mult. Pe toate le-am strâns şi am făcut cu ele o insulă. E drept că nu e prea trainică, căci nu o dată au sfărâmat-o valurile vremii. Dar am reconstituit-o de fiecare dată mai bine şi sunt mândru de ea. Da! Am o insulă bună şi frumoasă, dar sunt singur pe ea. Pe deasupra insulei mele treceau nenumărate stoluri de păsări! Nu le vedeam, dar le auzeam ţipătul. În nopţile de veghe în lungile nopţi de veghe le auzeam ţipătul trist. Sfrijitor de trist! Aşteptam şi speram într-o minune. Când mi se afundă talpa în noroiul galben şi vâscos ce plescăie în urma mea, de parcă i-ar face plăcere să-l calci în picioare. Acolo… undeva în mijlocul apelor e un univers mic şi neînsemnat. E Insula mea!”
DESTĂINUIRE. Constantinescu Ion, elev al Şcolii Militare de Ofiţeri “Nicolae Bălcescu”, este cel care îi scrie Mihaelei Mihai o poveste de viaţă: “Stimată Miahela Mihai, Sunt unul dintre fanaticii dv. admiratori. Am să vă spun o parte din povestea vieţii mele de când am simţit pentru prima dată fiorii unei dragoste imposibile, mai precis de când am început să pătrund mai mult în universul vieţii dv. interioare, prin intermediul repertoriului de cîntece (…) Credeţi-mă că la fiecare pas pe care-l fac vă simt alături de mine. Mă fascinează simpla prezenţă a dv. Mă transpune într-o lume a ficţiunii ideale. Dacă vreţi ca o inimă să nu mai sufere atât de mult din cauza dv., înduraţi-vă şi trimiteţi-mi nişte fotografii cu autograf şi un răspuns la această scrisoare. Ştiu că vă cer prea mult rugându-vă să-mi scrieţi chiar cu mânuţa dv. răspunsul, dar fie-vă milă de o inimă suferindă. Am să aştept oricât…”
“Curând «bătrânul» pleacă/ Cu barba lui de nea/ Şi-n ceas de sărbătoare/ Îţi scriu urarea mea:/ Să te iubească marea/ Vântul să te iubească/ Necazul şi-ntristarea/ Mereu să te ocolească… După un an tăcerea/ Va poposi-n urechi/ Ne vom opri din cântec/ Din cântecul cel vechi/ Tăcând pentru o clipă,/ Începem unul nou/ Un cântec plin de viaţă,/ Al celui vechi ecou” Dobre Traian Marian, admirator
Citește pe Antena3.ro
