Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Am crescut cu Mihaela ca idol. Model uman şi profesional. Nu avea voie să i se intămple nimic rău unui om aşa de bun.
Era cel mai vesel şi plin de viaţă om pe care l-am cunoscut. Caldă, sinceră, generoasă, pusă mereu pe şotii, nu avea cum să nu te cucerească. Atunci cănd intra pe uşă strălucea tot in jur. Ii aşteptam intr-un suflet vizitele, pentru că ştiam că pănă dimineaţa se zguduie casa de răs, şi chiar dacă ne trimiteau părinţii la culcare, Xenti şi cu mine stăteam lipiţi de uşă să sorbim fiecare povestire a sa.
SFATUL. Ultima dată cănd am văzut-o a fost la ultimul său concert, cel de la Sala Radio. Am fredonat toate căntecele, am plăns şi eu o dată cu ea cănd s-a aşezat in genunchi şi a mulţumit publicului. In culise, după concert, am găsit-o tristă şi ingăndurată. M-a luat in braţe şi m-a intrebat cum imi văd eu viitorul. La răspunsul meu că vreau să devin căntăreaţă ca ea, Mihaela, incruntată, mi-a spus că oamenii din lumea ei sunt răi şi dacă vreau să fiu fericită să nu renunţ niciodată la vioară. Am ascultat-o.
Toată viaţa ei fiind preocupată de studiu, s-a interesat mereu de evoluţia noastră muzicală, sprijinind-o pe mama, Georgeta Runceanu, in ideea de a ne muta la o şcoală de muzică din Bucureşti, pentru a face performanţă, să fim mai aproape de ea, dar⦠La 1 noiembrie â89, Xenti, fratele meu mai mare, a intrebat: "Eu cui o să-i mai compun?".
IN AŞTEPTARE. La 1 noiembrie â89, oamenii căutau innebuniţi in cartea de telefon numele Runceanu să intrebe dacă este adevărat ingrozitorul zvon. Eu, o fetiţă de 9 ani, singură acasă, le răspundeam tuturor să stea liniştiţi, nu este adevărat, Mihaela a avut doar un mic accident, dar se simte excelent. Şi ani buni după inmormăntare aşteptam să se intoarcă de undeva, din altă ţară.
Citește pe Antena3.ro
Andreea Runceanu
