x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Dar din dar…

0
10 Dec 2007 - 00:00

I-a compus Mihaelei cea dintăi melodie in primă audiţie pentru un concurs, dar şi ultimele piese căntate de ea...

Marcel Dragomir era, acum mai bine de trei decenii, un tănăr profesor de clarinet şi saxofon, proaspăt repartizat la Şcoala Populară de Artă. Intr-o zi, pe cănd se indrepta spre clasa doamnei Bercaru, unde avea ore, a fost abordat pe culoar de o fată drăguţă şi indrăzneaţă, care l-a intrebat cu dezinvoltură: in ce an este? Tănăra, Mihaela Runceanu, il confundase cu un elev! "Am intrat in joc, spunăndu-i că frecventez anul intăi şi că sunt proaspăt candidat la meseria de căntăreţ", işi aminteşte compozitorul.

IRONIE. "Păream, probabil, aşa de tănăr! La un moment dat insă, pe hol şi-a făcut apariţia doamna Bercaru, care m-a intrebat: «Ce faceţi, domnule profesor, incă n-aţi ajuns la clasă?». A fost un moment de stupefacţie pentru Mihaela, care şi-a revenit insă şi, roşie ca focul, şi-a cerut scuze. Dar intămplarea aceea a avut rolul ei, ne-a apropiat mult", adaugă Marcel Dragomir. Peste puţin timp, acesta i-a "dăruit" interpretei şi prima ei melodie in primă audiţie. Pănă atunci căntăreţii imprumutau piese din repertoriul altora, dar melodia "Numai de dragoste", pe versurile lui Eugen Barbu, i-a adus Mihaelei 10 pe linie la concursul "Steaua fără nume". Culmea, ca o ironie a sorţii, tot Marcel Dragomir i-a compus şi ultimele două piese, "De căte ori iţi spun la revedere" şi "Fericirea are chipul tău". "Cu aceasta din urmă a avut un succes foarte mare la Radio, la ultimul concert susţinut acolo", spune compozitorul. "Era in culmea fericirii, mi-a mulţumit foarte mult, cred că piesa asta se mulase perfect pe sufletul ei."

VECINI. O staţie de tramvai, atăt ii despărţea pe Marcel Dragomir şi pe Mihaela Runceanu. "Eram, practic, vecini, aşa că ne vizitam de multe ori. Intr-o dimineaţă blestemată, Titus Andrei, care trecea uneori să mă ia la Radio, a apărut cam bulversat la mine in prag. Se dusese să cumpere ziare şi fetele de la chioşc l-au anunţat că Mihaela a murit. Am mers amăndoi la blocul ei, am văzut Poliţia, Salvarea, lumea... Am intrat la ea şi tatăl ei ni s-a aruncat in braţe, distrus. Am fost şocat o bună perioadă", incheie Marcel Dragomir.z

Citeşte mai multe despre:   mihaela runceanu 10 decembrie 2007

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de