x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

N-o plăngeţi!

0
10 Dec 2007 - 00:00

N-a apucat să lase in urmă un palmares impresionant, aşa cum n-a apucat să aibă o familie. Viaţa este uneori ciudat de nedreaptă, sau aşa ni se pare nouă, cei care găndim şi simţim cu sufletul şi mintea noastră pămăntească.

N-a apucat să lase in urmă un palmares impresionant, aşa cum n-a apucat să aibă o familie. Viaţa este uneori ciudat de nedreaptă, sau aşa ni se pare nouă, cei care găndim şi simţim cu sufletul şi mintea noastră pămăntească. Dar poate că, dacă privim lucrurile mai bine, mai de la distanţă, vedem şi contragreutatea durerii, compensaţia. Pentru că nu putea sparge cercurile "blindate" ale "găştilor" muzicale de la vremea aceea (grupurile de interese, cum le-am zice azi), şi-a revărsat toată energia, toată dorinţa ei de a transmite muzică asupra elevilor ei. I-a iubit atăt căt aceştia nu inţelegeau atunci şi, poate, unii dintre ei, nici acum. Dar, indiferent dacă inţelegeau sau nu, elevii au iubit-o şi ei. Inconştient, juvenil, riscant, dar sublim. Tot ce nu a primit Mihaela Runceanu de la viaţă, de la societate sau de la breaslă a primit de la elevi. Situaţie rarisimă atunci şi aproape imposibilă astăzi, cănd "caprele vecinului", fantasma libertăţii noastre jalnice, se inmulţesc ingrijorător şi n-avem timp de griji şi de sentimente reale...

Aşa că n-ar trebui s-o plăngem pe Mihaela. In primul rănd pentru că, dacă e să judecăm drept, s-ar cuveni s-o invidiem: căţi profesori, mentori, sau cum s-or mai numi ei, se pot lăuda cu atăta afecţiune din partea discipolilor? Căţi elevi ar fi in stare să facă zid in jurul profesorului lor, pentru a-l apăra sau pentru a-şi manifesta solidaritatea? Colegii care i-au făcut rău Mihaelei in timpul vieţii pentru o trecătoare victorie de doi lei s-au ales doar cu mustrările de conştiinţă şi insingurarea... N-o plăngeţi pe Mihaela, ca să nu-i innoraţi eternitatea! Sau, dacă aţi făcut-o, vorba lui Teodor Pică, "zvăntaţi cu zămbet aripile plănse"!

Citeşte mai multe despre:   mihaela runceanu 10 decembrie 2007

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de