x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul Editie de colectie Mihai Constantinescu Iubiţi şi cîinii vagabonzi!

Iubiţi şi cîinii vagabonzi!

de Luminita Ciobanu Publicat la 11 Aug 2008 00:00 Modificat la 11 Aug 2008 00:00

Cum este Mi­hai Constantinescu de azi? "Un om foarte echilibrat, în­dră­gostit ca şi ieri de muzică, dar şi de poezie."  



Cum este Mi­hai Constantinescu de azi? "Un om foarte echilibrat, în­dră­gostit ca şi ieri de muzică, dar şi de poezie."  

ARE 40 DE ANI DE CARIERĂ MUZICALĂ. A scris şi foar­te mul­te po­e­­zii. Ul­ti­mul disc este dedicat ce­lor mici şi intitulat: "Cîn­tece pentru înge­raşi". Este re­a­lizat în colaborare cu Lo­re­dana, Vasile Groza (ta­tăl Loredanei) şi Si­mona Se­crier. "Voi face mu­zică pen­tru că-mi place şi o iubesc. Sînt 40 de ani de ca­rieră, de frumos... Am în­gro­zitor de multe cîn­tece...", spune artistul.  

Mu­zica lui Mihai Constantinescu aduce în prim-plan iubirea, sentimentele, emoţia. Iar personificarea a reu­şit în multe cazuri să înfrîngă barierele cenzurii pe vremea în care nu aveai voie să spui prea multe: "În ’74 am scris melodia «Iubiţi-ne, că sîn­tem flori». Acolo nu era vorba despre viaţa florilor. Era viaţa oamenilor, numai viaţa oamenilor era în textul respectiv. Florile alea erau oamenii şi viaţa noastră, a oamenilor, nu neapărat cea mai groaznică sau cea mai rea, dar era o problemă. Nu era de dat cu parul, dar îmi ie­şi­se mie textul ăsta şi mi-aş fi do­rit să treacă. A trecut şi a fost o piesă de mare succes şi care a avut parte şi de o filma­re foarte frumoasă", îşi amin­­teşte Mihai Constantinescu.

 PRIETENI. Interpretul îndrăgeşte foarte mult animalele. Iar din iubire pentru necuvîntătoare le-a dedicat şi o părticică din muzica lui. Spune că, de foarte multe ori, acestea s-au dovedit mult mai loiale decît oamenii. "Cînd am scris «Iubiţi şi cîinii vaga­bonzi», o melodie iubită de toată lumea, n-am ştiut că o să-mi scriu CV-ul. În copi­lă­rie aveam pisici... Am găsit şi un căţel la un moment dat, l-am luat, l-am adoptat, iar în ziua în care n-a mai fost am avut o durere cumplită, care nu se poate explica. Era vorba despre regretul faţă de o fiinţă care te-a aşteptat o viaţă. Fiinţe mai frumoase decît cîinii, cu ochi mai minunaţi şi cu dragoste mai mare... Din păcate, bipezii nu au calităţile astea...", spune cu regret Mi­hai Constantinescu.

×