x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editie de colectie Moartea lui Labiş: Crimă sau accident? Tramvaiul destinului pe şinele Securităţii

Tramvaiul destinului pe şinele Securităţii

de Carmen Dragomir    |    30 Noi 2009   •   00:00
Tramvaiul destinului pe şinele Securităţii

Dacă viaţa şi-ar fi urmat cursul firesc, Nicolae Labiş ar fi împlinit la 2 decembrie 74 de ani. Literatura română s-ar fi îmbogăţit cu roadele talentului său, care ar fi avut timp să se coacă. La doar 21 de ani se manifestase deja drept "bumerangul generaţiei sale".



Moartea sa înainte de vreme a împărţit părerile acuzatoare ale celor rămaşi între doi vinovaţi: destinul sau organele de partid. Noaptea în care poetul a fost lovit de tramvai lansează un convoi de coincidenţe stranii, semne fatidice, mărturii contradictorii şi personaje obscure pe care le vom analiza pe rând. Premonitoriu, cu aproximativ o săptămână înainte de incidentul fatal, Labiş a scris, în două "nopţi de coşmar", mai multe poezii despre sentimentul morţii, pe care le publicăm în premieră. Primul semn de întrebare ce poate fi ridicat în "cazul Labiş" priveşte dispariţia sau secretizarea dosarului de urmărire din arhivele CNSAS. În contextul în care la acea vreme poetul era unul dintre liderii generaţiei sale - care se manifesta convulsiv împotriva regimului comunist pe fondul mişcărilor de masă din Ungaria -, nici nu putem pune problema că dosarul nu a existat. În anul 1956, anul morţii sale, au început arestările în masă. Lui Labiş nimeni nu avea voie să-i publice numele, darămite poeziile. Fusese exclus din UTM şi dat afară de la Gazeta literară. "Lotul Labiş" a trecut, la scurt timp de la moartea poetului, prin beciurile Securităţii. Chiar în ziua înmormântării sale, prietenii şi familia au dat nas în nas cu o şatră de "filatori" de la MAI. Multe motive pentru a face verosimilă varianta asasinatului. În această ipoteză, de-a lungul anilor, acuzatorii au aşezat în rolul de "călău", pe rând, diverşi apropiaţi ai poetului. Cealaltă ipoteză, a accidentului, nu este nici ea mai puţin credibilă. A căzut din greşeală sau a fost o execuţie comandată de organele de partid? În lipsa dosarului de urmărire - singurul care poate face lumină definitiv şi fără drept de apel -, diversele mărturii scoase la iveală de timp încearcă să dea un verdict. Vom vedea care sunt întrebările rămase fără răspuns şi cine s-a încurcat în declaraţii.

×
Subiecte în articol: Postul Craciunului