Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nichita Stănescu spunea că "singurele lucruri reale, singurele lucruri pe care le ducem cu noi până la urmă sunt propriile noastre sentimente, dragostele noastre, patemile noastre, urile şi adversităţile noastre. Mă-ntreb: noi, la capătul vieţii noastre, ce-am lăsa în afară? Bănuiesc că putem lăsa nişte sentimente. Mai puţin de ură, întrucâtva de patemi, dar... de dragoste mai ales".
Nicu Alifantis şi-a trăit viaţa de-a lungul, nu de-a latul. Altfel ar fi fost mult prea ocupat – vorba colegului său Vali Şerban. S-a lăsat dirijat de lucrurile simple de care amintea şi Nichita şi, de aceea, a avut timp să înfăptuiască sentimente sonore pentru public. Sentimentele sunt multe şi bine puse la păstrare pe diferite albume care, în cele din urmă, îl determină pe Nicu Alifantis să-şi depăşească propria condiţie de muritor. "Este un personaj într-o permanentă căutare a unei modalităţi care să exprime momentul pe care îl trăieşte, reuşind să treacă dincolo de timp – depune mărturie prietenul său Aurel Mitran.
A făcut atâtea lucruri într-o viaţă de om, încât mi-e greu să spun ce n-a făcut! Este un tip istovitor care a dărâmat mulţi munţi şi care va mai dărâma"... "De aceea, pentru mine muntele – munte se zice./ De aceea, pentru mine iarba – iarba se spune./ De aceea, pentru mine izvorul izvorăşte./ De aceea, pentru mine viaţa se trăieşte" – ne deschidea ochii Nichita. Ce a lăsat Nicu Alifantis în afară? Multe! De aceea, pentru mine Alifantis – Alifantis se spune.
