Tradiţii din zona Rădăuţilor

În Bucovina există o zicere străbună despre Crăciun. Se spune că ar fi un moşneag, pe un cal alb, care vine după al treilea cântat de cocoşi, în noaptea de 24 spre 25 decembrie.

Sofia Vicoveanca păstrează tradiţia locului, dereticând prin casă, mai ales că nu se cuvine să întâmpine altfel Sfânta Sărbătoare a Naşterii Domnului. "La noi, în special bătrânii ţin post. Femeile spoiesc casele, le aranjează, spală ferestrele, uşile, că nu se cade să vină Crăciunul fără să aibă casele aranjate, aşezate. Răscolesc tot. În săptămâna Crăciunului se taie porcul, se face caltaboş. Femeile care respectă postul nu gustă. Fac cozonacii din ochi, dar ştiu exact cât zahăr să pună, câtă sare, câtă făină... Se împodobeşte bradul...

Apoi, în seara de Ajun, cu colindul merg în special copiii. După miezul nopţii se adună gospodarii şi merg la fiecare casă, unde intră şi servesc câte un pahar... Noi nu avem atâta bogăţie de Crăciun, ci mai degrabă în preajma Anului Nou, când apar mascaţii, irozii, jocul caprei, al ursului, pluguşorul. În satele bucovinene, în zona Rădăuţiului, când eu eram copilă, se venea cu fanfară, cu eroi distribuiţi, foarte bine machiaţi, îmbrăcaţi frumos. Această trupă, Malanca, era însoţită de tot satul.

La final se încingea hora în curtea gospodarului... Bătrânii se îmbracă în costume populare. În satele de la munte, în general, tradiţia se păstrează... Până la Revoluţie ne era interzis să colindăm de Crăciun, aproape că nici nu credeam că vom mai reuşi să revenim la acest obicei", spune Sofia Vicoveanca, făcând o importantă precizare, mai ales că de Crăciun nepoţelele o vor vizita: "Moşul o venit la mine cu pachetele. Le-o lăsat aici, pentru că el este bătrân şi trebuie să plece mai departe... Şi, cum vine Crăciunul, îmi face plăcere să ofer, să bucur...

Pentru că atunci când văd o lumină aparte în ochii celui care primeşte, pentru mine este hrană sufletească", adaugă cu duioşie interpreta, care anul acesta a împlinit 50 de ani de cântec. "La 50 de ani de cântec am mai înregistrat un album «Singură-mi fac voie bună», şi am lansat un volum de poezii şi desene în creion şi ceva proză «Taine în adânc păstrate». N-am avut un spectacol omagial. Nu mai pot să rezist la asemenea emoţii, dar nu puteam lăsa neobservat!", ne-a destăinuit artista.

 

Când Ştefan cântă colinde, se deschide cerul!
Sofia Vicoveanca ne-a vorbit cu bucurie despre Ştefan Hruşcă, artistul despre care spune că "Dumnezeu a învestit în el toate calităţile şi toate armoniile lumii, mai ales pentru colinde".
S-au cunoscut cu ani în urmă, după Revoluţie, În Statele Unite: "A fost un mic spectacol pentru români. Eu am venit cu Pluguşor, el - cu colindele. Eu vin din altă zonă, din Bucovina, numai munţii mă despart de locurile natale ale lui Ştefan.
Dar avem multe lucruri în comun, în grai, în arta culinară.

Cred că atunci când Ştefan cântă colinde se deschide cerul.
Are un glas deosebit cald, ce te pătrunde la suflet... Cu ani în urmă, după Revoluţie, am fost întrebată de o ziaristă, nu mai ţin minte de la ce revistă, care făcea un sondaj în lumea artiştilor, care dintre bărbaţii politici mi-ar frânge inima? Eu am spus:
«Aţi greşit numărul, pentru că în general eu ascult ce spun, nu mă interesează cum arată. Nu m-aţi nimerit!». Dar a insistat.

«Atunci, cineva frumos din lumea artei.» «Frumuseţea la mine nu înseamnă numai partea de suprafaţă, ci mai ales interiorul. Şi când spun asta, pentru mine cel mai frumos este Ştefan Hruşcă.» Ziarista mi-a dat dreptate... Pentru că atunci când îl cunoşti pe Ştefan rămâne exact ceea ce transmite el: omenia, respectul, emoţia, lucruri care contează foarte mult. Îl ascult cu plăcere. Resimt aceeaşi emoţie de fiecare dată când îi ascult colindele", a încheiat Sofia Vicoveanca.