Mîndria casei

Vînturile vieţii i-au împrăştiat pe fraţii Stepa. Iu­birea şi res­pec­tul reciproc au men­ţinut în­să relaţia strîn­­să dintre ei. 

Vînturile vieţii i-au împrăştiat pe fraţii Stepa. Iu­birea şi res­pec­tul reciproc au men­ţinut în­să relaţia strîn­­să dintre ei.  

Trei copii le-a dăruit Dum­ne­zeu pă­rin­ţi­lor Tatianei Stepa. Dan, Vasile şi ea, Tatiana. Trei firi diferite, trei suflete cu gînduri şi talente proprii. Părinţii s-au chinuit cu posibilităţile lor materiale nu tocmai înfloritoare să crească oameni de bază, de va­ză. Şi, crede Dan... au reu­şit. "Am avut mereu ce ne-a trebuit. Părinţii ne-au dat posibilităţi să facem ce vrem. Fiecare a făcut ce l-a interesat. Pe mine m-a interesat acor­deonul, pe Tatiana a interesat-o vioara, pe frati-miu l-a interesat electronica."  

 TALENT ÎNNĂSCUT. Despre Tatiana, Dan are numai cuvinte de laudă. Să zicem că e normal? Că doar e sora lui. Am putea zice, dar cu­vintele de laudă au o aco­pe­rire extraordinară în realitate! Tatiana Stepa este una din vocile care a mîngîiat de-a lungul anilor inimile unor genera­ţii întregi de români iubitori de muzică bună, de folk. "Sînt foarte mîndru de ea, că am o soră aşa frumoasă şi talenta­tă. Este sora mea, nu vreau s-o laud, dar are o voce de aur. Eu, unul, nu aş putea alege o me­lodie preferată de-a ei, pentru că îmi plac toate! Absolut toate!"  

Debutul muzical al Ta­tia­nei este pentru Dan o amin­tire plăcută, o amintire a co­pi­lăriei. "Îmi aduc aminte că aveam vreo 13-14 ani cînd Ta­tiana a debutat la Cenaclul Fla­căra. Eram foarte mîndru de lucrul acesta şi mai ales de ea. Ţin minte că atunci mi-a adus o pereche de blugi, iar pe timpul acela era ceva des­tul de rar în România. Ea era tot timpul în spectacole şi în con­certe şi eram foarte mîn­dru de ea."

 DESPĂRŢIŢI DE VREMURI. Dan a fost şi el cîntăreţ, a fost pe scenă împreună cu Tatiana. Le-au cîntat pînă şi minerilor pe scenă, pe cînd şi el şi ea erau angajaţi la mină în Petroşani. Erau vremuri plăcute. Una din puţinele perioade în care fraţii au stat mai mult împreună. În rest... drumurile vieţii au fost diferite. "Adevărul este că noi cam de mici copii ne-am cam despărţit. Tatiana, cam din clasa a 7-a, a 8-a, a plecat la Tîrgu Mureş la Şcoala de Muzică. A făcut şi la noi în oraş ore de vioară. De atîţia ani, noi, ca fraţi, nu ne-am prea întîlnit, dar am avut o copilărie frumoasă împreună. Ca adulţi, şi mai ales de cînd sînt eu plecat în Ungaria, am vorbit mai mult la telefon şi o dată, de două ori pe an tot ne vedem, cînd vin eu acasă."

Partajul de vis

Există şi "partajul de vis". Nu cel de la jude­că­torie, ci, formaţia "Partaj", un duo de vis al Ta­tianei Stepa şi al Magdei Puş­caş. Ce-i drept, nu­mele duo-ului, de la di­vorţurile fiecăreia vine... dar... e doar un amănunt. Viaţa, întîmplările şi mai ales compatibilitatea sufletelor au făcut din aceste două femei extraordinare nişte prietene aproape de nedespărţit. Magda Puşkaş vorbeşte despre prietena Tatiana din tot sufletul!

"Ne cunoaştem, cred, de mai bine de-o veş­ni­cie... Am zis întotdeauna că este sora mea de suflet. O simt foarte aproape. Cuvintele par prea fade ca să pot exprima tot ceea vreau să exprim. Întotdeauna, şi într-o dragoste mare, dacă ai cuvinte să spui pentru ce iubeşti pe cineva, înseamnă că nu iubeşti îndeajuns."  

Omul Tatiana este ad­mirat fără nici un dubiu de către colega de "Partaj". "Tatiana este uimitoare. Ea a transformat totul în cîntec şi cred că este bine. Cînd eram pe scenă, se întîmpla uneori să greşim în acelaşi timp! Dacă vă spune ceva asta. Era o simbioză aproape perfectă. Ne înţelegeam foarte bine pe scenă, ne simţeam şi ştiam întotdeauna dacă una dintre noi are probleme şi ne completam foarte bine. Încercam să contracarăm carenţele şi să facem lucruri bune. Cînd eram amîndouă în deplinătatea puterilor, reuşeam să scoate lucruri extraordinare. A fost ceva deosebit. Doresc oricui o colegă  precum a fost Tatiana, atît pe scenă, cît şi în viaţă."