Opere complete

"Sterian nu avea răutăţi fundamentale", spune Teodora Ionescu, realizator radio.

În ciuda slobozeniei la gură, nu trecea peste anumite limite, povesteşte Teodora Ionescu. "Limite la Vali? – veţi spune – Ha! Ei bine, da, existau, şi ele se numeau CEI ŞAPTE ANI DE-ACASĂ, CULTURA, şi altele asemenea. Nimeni nu zice că nu sărea calul. Dar, parcă, de fiecare dată, ştia să facă în aşa fel încât să înţelegi că l-a luat valul şi că îi pare rău. Mai niciodată nu o făcea explicit, dar îţi dădea de înţeles. Exemplu? La o emisiune în direct s-a luat rău de un personaj sus-pus din acea vreme, personaj de pe urma căruia aş fi putut avea personal mari neplăceri. Nu s-a întâmplat asta, pentru că de fiecare dată când îl făcea cu ou şi cu oţet, fraza respectivă era urmată de ceva de genul «asta e părerea mea». Ca un fel de protecţie".

CINSTIT. "Pe de altă parte, puţini şi-ar putea imagina un Vali Sterian surprins şi emoţionat. Da, am văzut cum sub un zâmbet de apărare, se citea tulburarea atunci când i-am povestit despre o liceană care cânta una dintre piesele lui mai puţin vehiculate. A vrut apoi să o cunoască, a cântat cu ea în direct şi aşa mai departe. Şi pentru că tot veni vorba, credea foarte mult în tineri. Îi promova cu mare drag la VÂNARE DE VÂNT, iar pe de altă parte se purta foarte cinstit cu cei fără har, spunându-le că nu au nici o treabă cu muzicile. Celor buni, însă, cum îi plăcea lui să spună, le dădea meditaţii pe gratis, adică îi ajuta atunci când apelau la studioul lui. Avea dezamăgiri, mai ales politice, pentru că atunci când se implica în ceva o făcea din tot sufletul. Şi cu atât mai mare era dezamăgirea atunci când constata că drumul ducea în cu totul altă direcţie, iar el trebuia să suporte costul (măcar de imagine) visului pentru neîndeplinirea căruia nu avea nici o vină. Dar, atenţie, asta nu-l făcea să-şi schimbe convingerile, indiferent de circumstanţe. Nici să o cârmească fix în direcţia opusă dintr-o oportunitate materială sau socială. Sigur că, din cauza asta, nici prietenii nu erau foarte mulţi.

Şi cred că în general nu avea prieteni foarte mulţi. În ciuda faptului că unii se lăudau cu asta. Muşte destule! Vorba-ceea: "Lume multă, oameni puţini". Sterian îi cântărea foarte bine pe cei din jur. Era şi un fel de deformaţie profesională, având în vedere că «la bază» avea psihologia. Din păcate, uite că am ajuns să vorbim despre toate astea în termeni de «opere complete»", a încheiat Teodora Ionescu.

ÎL PORT ÎN GĂND ŞI ÎN SUFLET
Artistul Radu Gheorghe ne-a împărtăşit câteva gânduri despre Vali Sterian: "Pe Vali îl port în gând şi în suflet. Amintirile despre el sunt vii în memoria mea. Am început să cânt cu Vali în vremurile tulburi din vara lui 1990. Chiar îmi aduc aminte de emoţiile avute în 13 iunie 1990 când, inspiraţi, am plecat de la repetiţie din Clubul Universităţii (vizavi de Liceul Lazăr) ca a doua zi să auzim că am fost căutaţi de un grup de mineri puşi pe fapte «bune». Am avut noroc atunci se pare, în comparaţie cu alţi oameni care treceau pe stradă în calea minerilor, «vinovaţi» că aveau barbă sau pur şi simplu că aveau figuri de intelectuali."

"VOCEA LUI TE CUCEREA DIN PRIMA"
Formula «Compania de Sunet» din care a făcut parte Radu Gheorghe (tobe) a fost: Dan Cimpoieru (chitară solo), Cristi Păunescu (claviaturi), Mihai Petrescu (bass). În această formulă au înregistrat două albume: "S-a Votat Codul penal" şi "Evenimentul zilei şi altele". "În calitate de baterist al trupei am fost de la început uimit de simţul ritmului pe care-l avea Vali. Cânta cu chitara foarte ritmic fie că era vorba de riff-uri sau arpegieri. La fel şi cu vocea, cântă foarte exact, convingător, cu timbrul lui vocal inconfundabil, reflectând o personalitate puternică. Avea o voce deosebită, sinceră, care te cucerea din prima. Puteai să-l auzi pentru prima oară cântând şi deveneai atras de muzica lui. Nu ar trebui trecute cu vederea nici versurile cântecelor lui, întotdeauna pline de înţeles, simple, dar niciodată banale. În total, un artist complet, regretat de mulţi şi cu toate acestea foarte puţin difuzat
pe posturile de radio..."

MODEL PENTRU GENERAŢIILE VIITOARE
"Muzica lui ar trebui să fie inspiraţie şi pentru noile generaţii de tineri. Tot alături de mine şi colegii de trupă din acea perioadă a fost realizat un film după discul «S-a votat Codul penal». Discul a fost extrem de puţin difuzat după apariţie, iar filmul, regizat de Vivi Drăgan Vasile, a rămas necunoscut publicului", încheie Radu Gheorghe. (Costin Anghel)