În plin sezon estival, mass-media relatează, ca în toţi anii, despre aglomeraţia infernală pe drumul spre Litoral. Autostrada neterminată a Soarelui aruncă mii de maşini într-o gâtuire nenorocită, pe ruta Cernavodă-Constanţa. Circulaţie pe o singură bandă, 70 de kilometri, fără iluminat stradal noaptea. Un veritabil coşmar rutier. Pe drumul ce duce spre staţiunile din sud, altă nenorocire. Cozi de kilometri de la ieşirea din Constanţa până la Agigea. Au trecut cinci ani de la schimbarea unui regim controversat. În decembrie 2004, speranţa majorităţii românilor era legată nu doar de o altfel de politică. Ci şi de o dezvoltare atât de necesară unei ţări înapoiate în multe din coordonatele ei esenţiale. Prima şi cea mai dureroasă, infrastructura.
Majoritatea celor care circulă pe şosele sunt revoltaţi în legătură cu haosul rutier. O rată uriaşă a mortalităţii pe drumurile patriei ne arată an de an ce potenţial criminogen are infrastructura de anii '50 pe care o ducem în cârcă şi în 2009. Una din cele mai mari aventuri ale lumii nu este nici scufundarea printre rechini în Palau, nici pescuitul la copcă în Alaska. Este un drum cu maşina de la Oradea la Constanţa. O parte din şoferii români îşi fac cruce înainte de a se sui la volan. Ştiu ei de ce. Pericolul este uriaş.
Turismul e mult subdezvoltat. Cu încasări anemice de câteva sute de milioane de euro anual, potenţialul e dramatic diminuat de lipsa de pricepere a conducătorilor lui. Nu ne putem compara cu Turcia sau Grecia, care depăşesc anual 10 miliarde de euro încasări. Potrivit unor specialişti consacraţi în domeniu, ţara noastră ar putea încasa anual între 2 şi 3 miliarde euro. După cum bine ştim cu toţii, ceea ce lipseşte frumoasei noastre ţări nu sunt munţii, marea sau superbele pensiuni agroturistice montane. Orice român ştie şi simte pe pielea lui că marea nenorocire este drumul până la şi de la obiectvul turistic. Patru sau cinci ore pe ruta Bucureşti-Poiana Braşov (220 km), patru sau cinci ore pe ruta Bucureşti-Neptun (250 km). Uneori mai mult, alteori mai puţin. Dar în perioadele cele mai relevante pentru cele două destinaţii, cam asta e media. De la schimbarea din 2004, două mari şi foarte importante proiecte de infrastructură au fost amânate, chiar abandonate prin decizie politică: Autostrada Transilvania şi Autostrada Soarelui. După mai bine de 1.500 de zile, ele se află în acelaşi stadiu. Dacă se construia măcar un kilometru pe săptămână, azi aveam un drum civilizat până la malul Mării Negre şi autostradă pe Braşov-Sibiu sau Oradea-Cluj. Ar fi fost o mare diferenţă. Nu s-a întâmplat asta, din cauza lipsei de creier şi viziune ce predomină Transporturile româneşti de ani şi ani. N-avem autostradă în Ardeal, dar, recent, aceeaşi obsedantă companie Euroconstruct a primit 60 de milioane de lei (15 milioane de euro) pentru... deratizarea traseului Autostrăzii Transilvania. Ce mizerie, ce contract cu damf politic pentru campania prezidenţială!
Când tot românul are dureri de cap dacă vrea să meargă cu maşina la mare sau la munte, sau în superbele pensiuni ardelene, apare o declaraţie. Pe care o reproduc: "În prezenţa ministrului Elena Udrea, preşedintele Traian Băsescu a declarat, luni, la Consiliul Consultativ al Turismului, de la Neptun, că infrastructura nu este principala cauză pentru care turismul nu este la un nivel mai înalt în România, dând exemplul Greciei, care, deşi nu are o infrastructură «de succes», are un turism dezvoltat ".
Recunosc, o afirmaţie atât de incompetentă şi răuvoitoare n-am mai auzit de mult. Ce să-i explici lui Traian Băsescu despre Grecia? Că 70-80 la sută din transportul intern se face pe mare, între insulele pe care vin milioane de turişti? Aaaa, poate n-o fi văzut borduri în Egee, aşa da, se explică afirmaţia domniei sale. Preşedintele nici acum nu pricepe că infrastructura românească, cum e ea acum, loveşte grav în interesul naţional. Am pierdut investitori serioşi din cauza asta (vezi Mercedes în Transilvania). Turişti străini ce ar putea cheltui bani frumoşi la noi nu vin şi pentru că de la Kogălniceanu la Eforie fac exact cât au zburat de la Oslo sau Stockholm, la Constanţa. Credeam că va veni momentul în care actualul şef al statului, de cinci ori ministru al Transporturilor în ţara cu infrastructură defunctă, îşi va lua revanşa pentru afirmaţia din 1999 cum că România nu are nevoie de autostrăzi. Lipsa de viziune de atunci văd însă că persistă şi azi, în mod îngrijorător. Această ultimă declaraţie ne arată: unu, că Traian Băsescu e consecvent - doi, că niciodată nu va fi un om de stat. E doar un politician balcanic, plin de trick-uri de imagine, care-şi iroseşte energia şi mintea pentru răfuieli personale şi perpetuarea puterii sale. Ţara, în mandatul său, a involuat grav în privinţa democraţiei şi a stagnat dramatic în cele mai importante domenii.