1,56 – 62 – 90

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3

Un bărbat singur, care se recomandă la rubrica de matrimoniale a unui ziar ca fiind domnul 1,56 – 62 – 90, adică un metru şi cincizeci şi şase înălţime, şaizeci şi doi de ani, nouăzeci de kilograme, doreşte cunoştinţă cu o doamnă fără obligaţii, tandră, harnică, inteligentă, citită, elegantă, bine făcută, veselă, gene­roasă, delicată, sănătoasă, credincioasă, cu ureche muzicală şi cu ceva stare.

De asemenea, domnul ar aprecia la doamna cu chemare pentru domnii 1,56 – 62 – 90 dacă aceasta n-ar face caz de faptul că e zgârcit, prost crescut, vicios, fu­dul, mâncău, leneş, că-i pute gura şi că detestă apa şi săpunul. Domnul pune la bătaie respect reciproc, o pensie mică, dar vioaie, o impotenţă în stadiu final, un fiu fără serviciu, rămas în grija sa de la cea de-a patra soţie, o inimă mare, o garsonieră confort doi în Ferentari, două costume tergal puţin purtate, un unchi cu vie în Ilfov şi o mare dorinţă de ar­monie în căsnicie, în ciuda tinereţii şi a lipsei de experienţă a viitoarei neveste.

Pentru că despre asta e vorba, despre o relaţie serioasă, durabilă, sinceră, bazată pe încredere şi afecţiune. Domnul, fiind, cum spuneam, cam zgârcit din fire, n-avea cum să-şi povestească viaţa în cele paisprezece cuvinte ale anunţului cu re­ducere de tarif sâmbăta şi în sărbătorile le­gale. Altfel ar mai fi spus că femeia visurilor sale, de la care aşteaptă un telefon cu taxă inversă, ar fi bine să fie blondă naturală, să aibă ochii ca peru­zeaua, să cunoască mai multe limbi străi­ne, pentru a compensa oarecum faptul că domnul n-a terminat liceul, să aibă rude bogate în străinătate, pe cât posibil la Nisa şi în împrejurimi, să se priceapă la afa­ceri, să aibă noroc la Loto, să nu exa­ge­reze cu moda şi să nu aibă migrene când soţului îi arde de frichi-frichi.

Oferta domnului 1,56 – 62 – 90 nu trebuie să ne intrige, deoarece rubricile de anunţuri matrimoniale conţin portrete ori, mai bine zis, autoportrete masculine promoţionale şi mai interesante, cum ar fi 1,20 – 74 – 40 sau 1,96 – 17 – 225. O ştie toată lumea, la bărbaţi contează sufletul. Bărbatul, chiar dacă e niţel mai urât ca dracu’, îşi cumpără trabuc, îşi ia din banii nevestei un Jeep cu ferestre fumurii, îşi pune pe nas o pereche de ochelari de soare de mafiot şi, gata, e frumos.

Bărbaţii buni n-au noroc la femei.
Altfel, de ce şi-ar mai povesti singurătatea atâţia bărbaţi la rubricile matrimoniale, dacă n-ar fi întâlnit numai femei caprici­oase, cărora nu le place să fie bătute, care risipesc bani pe rochii la magazinele se­cond-hand şi care, în loc să se ducă la mun­că, îşi pierd vremea ştergând tot timpul copiii la nas şi la fund. Ce, pe ei i-au ştes mamele lor tot timpul la nas şi la fund? Şi, uite, că au crescut mari şi ambi­ţi­oşi. Nu se lasă până nu găsesc femeia ideală, chiar de-ar fi să nenorocească pentru asta o sută.