x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale 2013: Prezent şi viitor

2013: Prezent şi viitor

de Adrian Năstase    |    02 Ian 2013   •   17:17

A început un An Nou. Cu mai multă speranţă, cu proiecte mari dar în condiţii generale dificile. În decembrie a fost câştigată "bătălia pentru viitor". Urmează "organizarea" viitorului, în care tocmai am intrat.

Orwell spunea "Cine stăpâneşte trecutul stăpâneşte viitorul; cine stăpâneşte prezentul stăpâneşte trecutul".

A stăpânii înseamnă a înţelege dar şi a modela. Sunt unele întrebări la care va trebui să răspundem în 2013. Dau doar două exemple:
    ■ Şi-a asumat, cu adevărat, statul rolul de agent al schimbării?
    ■ Şi cât poate funcţiona o guvernare fără o "busolă" ideologică?

Pe de altă parte, ce înseamnă un nou model politic? În opinia mea, înseamnă un model conceput mai degrabă să educe oamenii decât să-i mobilizeze în maniere simpliste.

Ce dorim să devenim? O regiune de complementaritate economică, aşa cum spunea un economist al dreptei, sau o ţară capabilă să găsească o alternativă economică eficientă?

Răspunsurile noastre trebuie să ţină seama de faptul că esenţa utopiei o reprezintă fie întoarcerea nostalgică, spre un paradis pierdut sau fuga spre lumea imaginară a unui viitor fericit.

Abordarea politică, în următorii ani, ar trebui să ţină seama - în opinia mea - de patru nevoi fundamentale ale românilor:
    ■ Nevoia de demnitate;
    ■ Nevoia de reuşită personală, de succes colectiv şi de promovare a tinerilor;
    ■ Nevoia de a diminua decalajele dintre mediul rural şi cel urban;
    ■ Nevoia de progres care să ofere speranţă.

Anthony Giddens spunea că "Viaţa politică nu înseamnă nimic fără idealuri, dar idealurile sunt golite de sens dacă nu au o legătură cu posibilităţile reale de aplicare".

Acum, prezentul ne aşează în faţa unei alternative unice a fi sau a nu fi în istorie! Statutul de învinşi, afirmam, de curând, nu ne-ar oferi, pentru o lungă şi dureroasă perioadă de timp, decât trăirea tragică într-un spaţiu pe care l-am numi, încă odată, Neantul Valah.

×