Acest comunist care ne-a scos din comunism: Ion Iliescu

29 martie 2004, ora 15:40. Pe podiumul amenajat pe Peluza de Sud a Casei Albe ies din cladire, pentru a-si ocupa locul premierii celor sapte state admise in NATO.

Jos, in ipostaza de spectatori, pe langa membrii delegatiilor oficiale, pe langa jurnalistii si membrii administratiei Bush, membri ai diasporA din fiecare tara. Asemenea unor vedete la un show intr-o sala de sport, premierii sunt intampinati cu aplauze si strigate de entuziasm. Daca ar sa fac o ierarhie a premierilor dupa intensitatea primirii, locul intai ar fi ocupat de departe de catre Algirdas Brazauskas, seful de guvern al Lituaniei. Faptul se repeta si la Receptia de gala de la Galeriile de arta Corcoran, unde demnitarul lituanian a fost intrecut doar de Donald Rumsfeld in materie de simpatie publica. De precizat ca printre cei care au concurat, ca sa spunem asa, la gratiile asistentei, s-a numarat si premierul Bulgariei, fostul rege Simeon. Lesne de tras concluzia ca Algirdas Brazauskas se bucura de o simpatie iesita din comun in randurile lituanienilor din America.

Cine e domnul cu pricina? S-a nascut la 22 septembrie 1932. Are, asadar, 72 de ani. Pana in 1989 a avut o cariera spectaculoasa in Partidul Comunist Lituanian. A fost: ministrul Industriei Materialelor de Constructii (1965-1966), adjunctul Presedintelui Comitetului de Stat al Planificarii (1966-1967), secretar al CC al PC pentru Industrie (1977-1988). In octombrie 1988 devine prim-secretar al CC al Partidului. Sub conducerea sa, in decembrie 1989 se aboleste rolul conducator al Partidului Comunist. In aceeasi luna, Partidul Comunist Lituanian se desprinde din Partidul Comunist al URSS, prim pas spre independenta Lituaniei. Dupa prabusirea comunismului, Algirdas Brazauskas transforma Partidul Comunist intr-un partid de orientare social-democrata moderna (Partidul Democrat Muncitoresc Lituanian). La alegerile libere din 1992, acest partid obtine o victorie zdrobitoare. Algirdas Brazauskas devine primul presedinte al Lituaniei postbelice. Dupa biruinta opozitiei anticomuniste din 1966, Brazauskas trece in opozitie. Sub conducerea sa, coalitia social-democrata obtine o victorie zdrobitoare la alegerile din noiembrie 2000. Urmare a incapacitatii opozitiei de a guverna cu un cabinet minoritar, in iulie 2001, Algirdas Brazauskas constituie un guvern de coalitie de centru- stanga. Azi, la 72 de ani, fostul prim- secretar al CC al Partidului Comunist Lituanian e prim- ministrul unei tari admise in NATO si Uniunea Europeana.

Prin comparatie, Ion Iliescu, ajuns si el la venerabila varsta de 74 de ani, e un biet copil. Actualul presedinte al Romaniei a fost, totusi, un ostracizat in ultimii ani ai regimului comunist. E practic imposibil sa pui pe acelasi plan un director de editura cu un prim- secretar al Partidului Comunist. Si cu toate acestea, in timp ce Algirdas Brazauskas e aplaudat mai tare decat fostul rege al Bulgariei, Simeon de Saxa Coburg Gotha, Ion Iliescu continua sa fie contestat. Nu pentru activitatea prezenta, cum ar fi normal intr-o tara normala, ci pentru trecutul sau dinainte de 1989.

Sambata, 22 mai 2004, in Piata Revolutiei din Bucuresti, Alianta D.A. a organizat un montaj literar-artistic menit a ne dovedi ca Ion Iliescu a fost nomenclaturist. La aceasta manifestare s-a lansat si o campanie de strangere de semnaturi pentru un proiect de Lege antinomenclatura, vizand eliminarea din viata publica a fostilor nomenclaturisti. Un proiect a carui tinta nu lasa dubii. E vorba de Ion Iliescu. Cum se explica diferenta de tratament in cazul celor doi? Foarte simplu? Lituanienii au intelepciunea de a aprecia personalitatile lor publice dupa ceea ce-au facut pentru ca tara lor sa se desprinda de comunism si nu dupa trecutul lor din anii comunismului, transformat, printr-o ciudatenie tipic politicianista, intr-un nou dosar de cadre. Alirdas Brazauskas a condus tara sa la independenta fata de Rusia, a varat-o in NATO si in Uniunea europeana. Sunt net diferite rezultatele activitatii lui Ion Iliescu? Evident, nu. Sub conducerea sa, Romania a dobandit o Constitutie democratica. Anul trecut, aceasta Constitutie a fost revizuita. Desigur, democratia de azi din Romania nu-i perfecta. N-a fost perfecta nici in anii interbelici. Ar fi o greseala, daca nu chiar o iresponsabilitate sa punem asta pe seama trecutului lui Ion Iliescu. Multe dintre slabaciunile statului de drept din Romania de azi isi au cauza in mentalitatile noastre balcanice.

Romania a intrat in NATO si e pe cale sa fie admisa in Uniunea Europeana. Desigur, putem discuta viitorul politic al lui Ion Iliescu. Putem discuta daca personalitatea domniei sale va fi adecvata unei Romanii care trebuie sa-si accelereze ritmurile de progres social-politic si economic. Ar fi insa o enorma greseala, daca nu chiar o iresponsabilitate, sa incercam a-l elimina din viata publica in numele dosarului de cadre. Se cuvine sa avem luciditatea de a judeca oamenii dupa ceea ce-au facut dupa decembrie 1989. Si din acest punct de vedere, indiferent de functiile detinute in nomenclatura, de relatiile sale cu Nicolae Ceausescu, actualul presedinte ramane in istoria Romaniei pentru contributia sa uriasa la desprinderea de comunism. Acest comunist prin familie, prin educatie, prin cariera si chiar prin convingeri, s-a dovedit in fapte un anticomunist infinit mai bun, mai eficient decat multi dintre anticomunistii nostri de vorbe. Inclusiv decat cei care organizeaza azi, dupa 15 ani de tranzitie, campanii pentru eliminarea lui Ion Iliescu din viata publica prin mijloace amintind de cele prin care stalinistii au scos din viata publica a Romaniei marile valori pe criterii de dosar de cadre.

N.B. Nici o aluzie in prezentarea lui Brazauskas la posibilitatea ca Ion Iliescu sa devina dupa noiembrie 2004, asemenea politicianului lituanian, premier al tarii careia i-a fost presedinte.