Foarte mulți văd acordul la care s-a ajuns cu britanicii, la sfârșitul săptămânii trecute, ca pe începutul unei ”Europe a la carte”, în care statele pot decide în mod arbitrar la ce politici vor lua parte sau la care se vor abține. Ar putea însemna chiar sfârșitul Uniunii Europene. Criticii, în mod evident, s-au pierdut în detalii. Ceea ce s-a întâmplat reprezintă de fapt opusul.
Acordul înseamnă că punem capăt acestei abordări de ”Europă a la carte”. Următoarea modificare a tratatului UE trebuie să specifice crearea unei Europe cu două tipuri de membri: cei care doresc integrarea completă în toate domeniile și cei care vor avea un statut special, limitat oarecum la piața unică.
Ultimii zece ani au demonstrat că Europa bate pasul pe loc. Funcționează, însă nu este capabilă să formuleze răspunsuri la marile crize cărora trebuie să le facem față. Cooperarea monetară și economică devine din ce în ce mai greoaie, noi având cea mai scăzută rată de creștere economică dintre toate continentele. În domeniul afacerilor externe nu putem fi o forță, deci nu putem influența conflictele care au loc dincolo de granițele noastre și nici nu putem controla consecințele pe care le au aceste războaie. Valul de refugiați care continuă să vină spre noi poate pune mari dificultăți proiectului european, dacă nu vom fi în stare să decidem rapid crearea Pazei de Coastă și Frontieră Europene.
Pentru a rezolva aceste crize, avem nevoie de mai multă cooperare la nivel european. Nicăieri în lume nu există o monedă care să nu aibă în spate un guvern economic central și o trezorerie. În Europa am încercat acest lucru, iar consecințele sunt dezastruoase. Australia, Statele Unite și Canada au un sistem robust de azil și migrație, în timp ce în Europa ne certăm, de câteva luni bune, dacă nu cumva acest sistem european de pază de coastă reprezintă o încălcare a suveranității statelor membre. Suntem obligați astfel să ne rugăm de Turcia și alte state să țină sub control fluxul de refugiați. După cum foarte bine știm, în Siria situația scapă de sub control, iar noi încă nu avem o soluție viabilă la acest conflict. Retragerea Statelor Unite din Asia a creat un vid, pe care Rusia s-a grăbit să îl umple, iar Europa nu poate face față provocărilor lansate de Moscova. Motivul acestor eșecuri constă în deciziile pe care Consiliul trebuie să le ia cu unanimitate de voturi, iar statele membre pot influența unilateral aceste hotărâri, blocând astfel progresul și integrarea mai aprofundată dorite de ceilalți. Acest lucru s-a întâmplat în cazul a numeroase politici utile Uniunii, care au fost blocate în timp de Marea Britanie. Ei bine, astfel de practici vor lua sfârșit datorită noului acord, britanicilor fiindu-le luat dreptul de veto în chestiuni care țin de extinderea Zonei Euro. Un nou opt-out britanic în ceea ce privește principiul unei ”uniuni solide” va pune capăt blocajelor pe care Londra le-a pus până acum în calea integrării extinse a celorlalte state membre. În urma referendumului britanic, ce va avea loc pe 23 iunie, o revizuire a tratatului este inevitabilă. Dacă cetățenii britanici vor decide să rămână în Uniunea Europeană, ”statutul special” negociat va trebui specificat în tratat, la fel și dacă vor alege să părăsească Uniunea.
Orice s-ar întâmpla, nu putem evita o revizuire a tratatului, iar această ocazie trebuie folosită pentru a reforma Uniunea Europeană. Singurul mod de a eficientiza Europa și de a pune capăt haosului organizațional în care ne aflăm astăzi este să creăm o Europă cu două viteze. Am adus deja argumente în favoarea acestui principiu, după referendumurile pierdute în Franța și Olanda, în cartea mea ”Statele Unite ale Europei”.
Dacă lideri europeni precum Renzi, Merkel și Hollande sunt serioși în eforturile lor de a salva Europa, reformând-o din temelii, nu pot lua în considerare decât ideea unei Europe cu două viteze și consfințirea ei în Tratatele Uniunii Europene. Cea de-a 60-a aniversare a Tratatului de la Roma, din 27 martie 2017, ar fi o ocazie numai bună pentru a iniția acest proces.
Guy Verhofstadt este președintele Grupului Alianța Liberalilor și Democraților pentru Europa din Parlamentul European.