x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Afacerea politică: o precupeaţă cu unghii murdare

Afacerea politică: o precupeaţă cu unghii murdare

de Gabriela Vranceanu Firea    |    31 Oct 2008   •   00:00

Preşedintele a ieşit la rampă marţi seară în prime time, asigurându-se că este difuzat în direct de toate posturile de televiziune care posedă mijloace tehnice, adică DSNG-uri sau care clasice de reportaj, pentru a sări iar la beregata premierului.

Jocul, în sine, pare simpatic şi e aducător de audienţă. Chiar televiziunile generaliste, cele criticate pentru că difuzează mult prea multe ştiri despre crime, violuri, mondenităţi, şi-au păstrat interesul pentru public şi şi-au conservat ratingul, chiar şi în seara în care Traian Băsescu a fost livrat în locul ştirilor macabre de pe DN 1 sau din cine ştie ce cătun, cu personaje abrutizate de sărăcie şi alcool.

Ce-a aflat tot poporul de la televizor. Aceeaşi placă stricată, care hârâie întruna de patru ani. Că Guvernul e incompetent şi că are o clientelă politică. Şi a mai aflat că onestitatea e doar la Palatul Cotroceni, nu şi la Palatul Victoria, unde nu mai sălăjluieşte nici măcar vreo soră mai mică şi mai vitregă a numitei Onestităţi.

Pe lângă faptul că Traian Băsescu a fost şi este maestru în a se prezenta de stânga sau de dreapta, după cum bate vântul şi e, de asemenea, pentru consum sau pentru investiţii, de asemenea după cum tună fulgerul electoral, preşedintele mai şi dezinformează cu bună ştiinţă opinia publică sau se lasă dezinformat de propriii” consilieri, dar şi această din urmă atitudine e la fel de vinovată. Pe scurt, despre ce este vorba: pentru a ne demonstra că sunt bani pentru majorarea salariilor profesorilor, dar că nu există voinţă la Guvern, Traian Băsescu ne-a transmis că tot în aceste zile a mai promulgat două legi, care ar creşte de 4,4 ori salariile celor din ANL şi cu 21,37%, cele ale angajaţilor din sănătate. Până aici, totul ar putea părea o lovitură dată imaginii Guvernului, care, pasămite, aruncă în stânga şi-n dreapta cu banii, dar numai pe profesori nu vrea să-i miluiască. Ce a omis preşedintele să spună este că majorarea salariilor de 4,4 ori de la ANL a avut loc în zece ani, şi nu într-un an, iar a celor din sănătate, în vreo doi ani, eşalonat.

În dorinţa sa de a demonstra că Tăriceanu este rău şi zgârcit cu educaţia, iar el bun şi generos, preşedintele a vorbit şi despre o aşa-zisă creştere de ultimă oră a salariilor din sănătate. Cu onestitatea-n gură, Traian Băsescu ne-a informat că săptămâna trecută a avut pe masă la promulgare “legea de aprobare a Ordonanţei Guvernului 23 din 2007, privind salarizarea în sectorul sanitar, care măreşte salariile între 21% şi 37%”. Concret, preşedintele a declarat: “Legea de aprobare a ordonanţei a fost adoptată acum, cu acest val din ultimele zile. Deci, la sănătate a fost posibil 21%-37%, repet, nu acuz acest lucru, ci doar semnalez onestitatea”.

Deh, domnule Preşedinte, ceea ce nu aţi spus, deşi noi v-am ascultat cu atenţie, este că, într-adevăr, aţi promulgat respectiva lege, numai că ordonanţa emisă îşi producea deja efectele de aproape doi ani, de la sfârşitul lunii ianuarie 2007. Respectivul act normativ, devenit recent lege, prevedea măriri salariale pentru personalul din unităţile sanitare publice cu 5,2% şi 14%, eşalonat, pe parcursul anului 2007. Astfel, 5% se acorda în ianuarie 2007, 2%, în aprilie, şi 14%, începând cu 1 octombrie 2007.

Presa a semnalat aceste erori din discursul preşedintelui. Plouă însă pe Dealul Cotrocenilor. Când este să aibă gura mare şi să împroaşte cu noroi, şeful statului e primul. Când este să răspundă însă unor erori pe care le-a făcut, dispare în ceaţă. Ce să mai zicem de comparaţia stupidă între majorările minore de salarii pentru diplomaţi, vreo mie cinci sute de suflete, pe care i-a trecut tot la categoria “clientela politică”. Parcă preşedintele are apanajul numirii ambasadorilor, nu altcineva.

Deci, inepţia e la cote agravante în România.

Şi mai mult decât atât, inerţia în inepţie tinde să ne transforme în ţara în care Nimeni Nu Mai crede în Nimeni şi în Nimic. Totul e o minciună şi o abureală, ce se vrea politică sofisticată, când ea nu e decât o precupeaţă cu unghiile murdare.

×
Subiecte în articol: editorial