Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In cronica anonima a domniei lui Constantin Brancoveanu, la anul 1695 este reconstituit un dialog al domnitorului cu clucerul Constantin Stirbei dupa ce sunt date in vileag jafurile si nedreptatile comise de boier in inalta sa demnitate. Domnitorul se arata furios, cu atat mai mult cu cat pe banii dobanditi prin faradelegi clucerul facea pomeni catre biserici. "Din nimic te-am ridicat si te-am facut clucer mare. Ai luat judetul Dambovitei, l-ai pradat de n-au ramas ca un sat; ti-am dat Teleormanul si mai rau l-ai facut". Brancoveanu il condamna pe boier la grele pedepse, dar dupa scurt timp il iarta si il elibereaza, iar dupa cativa ani il face chiar mare ban, adica cel dintai boier al tarii.
"Coruptia – cum zice profesorul Daniel Barbu in volumul «Firea romanilor» – e un instrument de producere a puterii." Orice fapta, oricat de grava, nu este cu adevarat pedepsita si nu-l inlatura pe faptas de la continuarea carierei politice. Daca aveti sentimentul ca mai traim asemenea intamplari in zilele noastre e pentru ca nu va inselati. Ele fac uneori obiectul relatarilor si criticilor presei si, la fel ca acum trei secole, produc oarecare senzatie, dar nici un efect concret de curatire a politicii.
Asistam la triumful politicii prin decaderea Romaniei. Confruntati cu neputinta in fata nedreptatii, resemnarea cuprinde tot mai multi, prea multi romani. In timp ce forta de a trai pozitiv i-a cam parasit. Mai urmeaza doar exasperarea. Zilele trecute, ministrul Finantelor ne arata si fata exasperant de cinica a politicii. Nu vom avea mariri de salarii, ceea ce – spunea dansul – arata cat de sanatoasa e politica Guvernului! Prinsi in contradictii tot mai dure, guvernantii au decis ca cea mai buna atitudine e sa le ignore sau, mai exact, sa le rada-n nas.
De ce am ales titlul de mai sus? Pentru ca botezul, in acceptiunea crestina, este eliberarea din puterea raului, este sansa de regenerare si purificare, dar si angajamentul unei constiinte curate. Exasperarea nu e buna, pentru ca, asa cum e lesne de constatat, nu poate fi botezata.
O tara, si cu atat mai mult un stat democratic, e tinuta impreuna de o institutie: legea. Nu intamplator pana si Ceausescu pusese pe primul plan al propagandei sale legalitatea. Iar legea nu este viabila decat insotita de pedeapsa. S-ar putea spune multe, dar ma cuprinde dorinta sa nu mai adaug nimic.
Acum exact 100 de ani, marele filozof Henri Bergson spunea despre tineri: "Generatia tanara cuprinde in ea ceva serios. Tinerii de azi au o idee profunda despre responsabilitatea individuala. Ei simt mai puternic decat cei in varsta importanta actelor lor". Cum bine stim, la scurt timp, prin hotararea varstinicilor, cei tineri au fost aruncati in uriasele maceluri ale primului razboi mondial....
De ce sa accepte tinerii, mai ales ei, ca destinul lor sa fie decis de altii in numele trecutului? Aceasta intrebare nu e pusa impotriva varstnicilor, nici a democratiei. Ci impotriva resemnarii si exasperarii.
