Ajutorul de stat: cuiul lui Pepelea

In vederea incheierii capitolului privind concurenta din negocierile cu Uniunea Europeana trebuie amendata, pana la sfarsitul acestui prim trimestru al anului 2004, toata legislatia avand legatura cu problema: zonele defavorizate, zonele libere, zonele miniere, privatizarea, ajutorul de stat. Si, bineinteles, noua legislatie trebuie apoi aplicata.

Tinta este asigurarea unei concurente loiale in economia romaneasca. Si cuiul lui Pepelea se afla in conformizarea reglementarilor si practicilor din domeniul ajutorului de stat. Desi prevede anumite exceptii, pentru situatii deosebite, regulile Uniunii Europene interzic in mod expres ajutorul de stat catre firme, indiferent daca de stat sau private, considerand ajutor de stat nu doar subventiile transparente sau implicite (ascunse), dar si scutirile sau iertarile (sub diferite forme) de la plata de catre firme a obligatiilor lor financiare la buget sau imprumuturile acordate acestora de catre stat. Ajutorul de stat nu este permis catre o firma decat o singura data la 10 ani si numai in cazul restructurarii sau salvarii de la faliment. Nu este foarte clar prin prisma reglementarilor europene care este statutul esalonarilor la plata (contra penalizari si majorari de intarziere), dar nu exista dubii in ce priveste faptul ca reesalonarile sunt excluse (pentru ca implica o nerespectare a unei esalonari si repetarea, interzisa, a unei proceduri de ajutor). In plus, orice ajutor de stat, sub oricare dintre formele sale, trebuie avizat de Consiliul Concurentei (in principiu, organism independent), instanta de supraveghere a competitiei si a respectarii regulilor acesteia.

Nu este greu de inteles ca, in asemenea conditii, nu se va mai putea asista la dezmatul legal al neplatii la bugetele publice a obligatiilor financiare de catre intreprinderi de stat si societati private cu acoperire politico-clientelara prin sarabanda esalonari-reesalonari, derulata la nesfarsit in sfidarea contribuabililor onesti. Legea ajutorului de stat din 1999 a fost deja amendata in spiritul cerintelor Uniunii Europene printr-o ordonanta de urgenta, la sfarsitul anului trecut, si deja la inceputul acestui an a fost incalcata in cazul Societatii Nationale Tutunul Romanesc, atat prin faptul ca nu a fost notificat Consiliul Concurentei de ajutorul acordat prin stergeri de datorii, cat si prin faptul ca nu este prima data, ci a patra oara, cand, prin aceleasi stergeri de datorii, SNTR primeste un ajutor de stat.

Faptul arata clar problemele trecerii spre un regim de concurenta loiala, de la o situatie cu totul incalificabila in domeniu, cu care insa autoritatile nu numai se obisnuisera, dar pe care ajunsesera sa o gestioneze cu o anume dexteritate, demna de o cauza mai buna. Incercarile de eludare a noilor reglementari probabil vor continua, fie folosindu-se chichite ale legilor sau formulari deliberat ambigue ale acestora, fie invocandu-se luarea unor masuri pentru marirea atractivitatii unor firme supuse spre privatizare, desi nici in acest domeniu facilitatile abuzive prin stergeri masive de datorii nu vor mai putea tine mult. Usa unei concurente normale se deschide si statului ii va fi mai greu s-o tranteasca in nas tocmai celor ce inteleg s-o respecte.