Alegerile inimii

Am vizitat într-o zi un preot. M-a însoţit un prieten, care nu reuşea să ia o decizie. Prietenul, altfel un om foarte inspirat, care-a reuşit în viaţă – în plan social, material - pană la un nivel ameţitor, e traversat de îndoială, teamă şi nelinişte în privinţa vieţii sale personale. Aici el pare să uite tot ce ştie, tot ce înţelege, tot ce cunoaşte, aici emoţiile sale îi crează vartejuri de foc lăuntric  şi indecizie. ”Eu mă ghidez după inimă; dacă-mi spune inima să fac un lucru, îl fac. Dacă inima are îndoială, teamă sau nelinişte, atunci nu mai fac acel lucru. Inima nu m-a înşelat niciodată”, i-a spus preotul amicului meu. ”Un sfat înţelept”, am gandit ! Să-ţi urmezi inima e ceea ce noi nu facem întotdeauna şi, se poate, tocmai asta să fie cauza unora dintre cele mai acute şi mai dureroase probleme de viaţă. Unii spun că, în lupta dintre inimă şi raţiune, inima învinge întotdeauna, căci noi sfarşim prin a ne simţi mizerabil dacă ne aşezăm de partea argumentelor logice în absenţa afecţiunii. Marile succese ale oamenilor par să se fi născut dintr-o aliniere armonioasă a inimii şi a minţii!

Asta înseamnă să gandeşti în armonie cu ceea ce simţi! Mintea nu-ţi spune una, iar inima alta; dispare conflictul de îndată de mintea şi inima coexistă şi comunică pe aceeaşi lungime de undă. Nu-i doar inima implicată în succesul unei acţiuni, nu-i inima singură în cunoaşterea adevărului, care ne poate duce spre decizii fericite, e şi mintea amestecată în asta. Mintea noastră e mereu prezentă în ceea ce gandim, simţim sau facem; ea-i străjerul inimii, prin ea primim acceptul sau opoziţia, prin ea spunem ”da, asta-i bine”, ”nu, asta nu-i bine”. Argumentele, raţionamentele, logica se nasc pe fundalul unui sentiment, în armonie sau în opoziţie cu el. În faţa deciziei corecte, inima şi mintea spun ”da”, inima şi mintea ne dezvăluie un acord total, absolut, clar şi incontestabil, ne simţim fericiţi în acest acord. Ceva ce place, ne place cu sufletul, ne place şi cu mintea. Nici un obstacol, oricat de mare ar părea pentru alţii, nu-i insurmontabil pentru o minte aliniată cu inima. Comuniunea tainică dintre iubire şi raţiune a născut idei măreţe şi oameni care şi-au depăşit condiţia, timpul lor şi toate limitele. Indecizia, neliniştea, îndoiala, teama, iritarea, suferinţa de orice fel ar putea fi indicii preţioase ale conflcitului dintre inimă şi raţiune, ceea ce arată că simţim, gandim şi facem lucruri, ”calcandu-ne pe inimă”. Mintea ne indică prin stările ei negative tocmai acest fantastic conflict. Mintea plină de îndoială, de agrumente pro şi contra, de nesiguranţă, în mod special, ne spune că inima şi raţiunea nu trag la ”aceeaşi căruţă”!

Dacă ne alegem profesia, şcoala, partenerul de viaţă, prietenii, lumea socială şi locurile pe care le frecventăm ar putea fi esenţial să verificăm dacă alegerile noastre sunt făcute cu inima. Dacă ne simţim fericiţi la gandul că mergem la o şcoală, la gandul că ne alegem o meserie, un partener de afaceri sau de cuplu, semnul creşterii, al bunei alegeri şi al izbanzii se va ivi în noi înşine sub forma bucuriei, a fericirii, a acceptului plin de mulţumire. Noi suntem tentaţi să credem că meseriile la modă sau un partener bogat ne pot ridica din grotele propriei conştiinţe şi ne pot da fericirea; cei ce reuşesc în viaţă, cei mai fericiţi dintre oameni sunt, totuşi, cei care fac cu dragoste ceea ce fac. Cei care iau decizii doar raportandu-ne la inimă, îşi depăşesc posibilităţile, strălucesc şi cresc peste orice au visat sau au aşteptat ei înşişi. A alege cu inima ar putea fi cel mai înţelept mod de a alege, a decide, a merge prin viaţă, căci noi avem energie, strălucire şi puterea de a crea graţie puterii inimii, a iubirii şi a bucuriei de a face orice facem. Dacă gătim cu drag, mancarea noastră va fi gustoasă. Dacă alegem un partener de viaţă din dragoste, vom depăşi obstacolele căsniciei mai uşor. Inima ne împlineşte cand alegem că trăim prin ea, iar viaţa ne recompensează cu toate darurile iubirii şi, mai ales, ne dă un sentiment puternic de a fi vii şi a avea energie!