Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
L-am cunoscut pe Alex.Ștefănescu acum aproape 50 de ani, pe când colabora la revista „Tomis”, alături de Cornel Regman, Constantin Novac, Mirela Roznoveanu, Nicolae Motoc, Alexandru Mihalcea. O echipă de redutabili profesioniști ai cuvântului scris și tipărit care au știut să facă din pagina de gazetă o tribună de afirmare a valorii. Plătind, ce-i drept, dureros tribut canoanelor vremii, ceea ce,însă, nu le poate contesta meritele și valoarea realizărilor lor.
L-am reîntâlnit, apoi, pe Alex.Ștefănescu , de data aceasta în calitate de coleg de redacție la „Scânteia tineretului” și trebuie să spun că, deși nu am legat cu el ceea ce se numește o prietenie, am avut o relație civilizată și un dialog deschis și sincer. Foarte adevărat, după decembrie 1989, când fiecare dintre noi a ales să își asume o anumită viziune politică, ne-am aflat pe baricade adverse și chiar am avut câteva intervenții publicistice în care mă delimitam de unele opinii și evaluări pe care l-a făcut publice fostului meu coleg de gazetă. Asta nu a însemnat și că am înlocuit respectul și limbajul civilizat cu denigrarea și cu invectiva, așa după cum constat, nu fără o mare doză de regret, că se practică , de treizeci și ceva de ani încoace, în numele așa-zisului „drept de a huidui”.
L-am urmărit, în mod deosebit, pe criticul literar Alex.Ștefănescu și cred că se cuvine să îi recunoaștem meritul de a fi unul dintre cei mai dedicați descoperitori și promotori ai valorilor autentice din rândul tinerelor generații de scriitori. El asumându-și această atât de grea misiune cu un curaj și cu o consecvență care ne amintesc de exercițiul critic al regretatului Laurențiu Ulici, titular al unei rubrici din „România literară” consacrată cărților de debut. Câtă dreptate a avut Alex. Ștefănescu să creadă în tinerele condeie pe care le-a sprijinit încă din perioada când avea o rubrică specială în SLAST (Suplimentul literar și artistic al Scânteii tineretului), ne-o dovedește însuși faptul că multe dintre îndureratele mesaje transmise acum, la moartea sa, vin din partea scriitorilor din diverse generații care își exprimă recunoștința pentru Alex.Ștefănescu, omul și criticul literar cel care i-a descoperit, i-a sfătuit și i-a încurajat.
„Eu sunt instalat în prezent”, așa s-a definit, odată, Alex. Ștefănescu. Și așa a fost și a rămas. Dovadă că deși, din cauza luptei cu o boală grea, a ales să se retragă, discret și demn, din agora, Alex. Ștefănescu a continuat, până în ultimele sale zile de viață, să își susțină rubrica din „România literară”. Rubrică pe care, cu o admirabilă modestie, a numit-o pur și simplu: „Am citit”. Ceea ce, în fapt, este tot o confirmare a crezului său de viață: „Eu sunt instalat în prezent”.
Da „instalat în prezent”, așa a fost și așa va rămâne Alex.Ștefănescu, prin modelul și reperele pe care ni le oferă atât prin lucrările sale de referință în domeniul criticii și istoriei literare, cât și prin felul în care a luat parte la viața cetății!
