Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cultura Română: Obiectiv de importanţă strategică, sub incidenţa legilor care ţin de securitatea naţională!
21g
"– Bună ziua!
– Bună ziua, spuneţi vă rog.
– Vreau să depun un memoriu la şeful instituţiei dvs., domnul George Cristian Maior.
– Sigur, dar trebuie să vă grăbiţi (era ora 13:40). Avem program numai până la ora 14, despre ce e vorba?
– Cultura Română...
– Prin spate, vă rog. Ocoliţi prin stânga şi... în spate...
.........
– Bună ziua!
– Bună ziua, spuneţi vă rog.
– Vreau să depun un memoriu la şeful instituţiei dvs., domnul George Cristian Maior, privind Cultura Română.
– Ne pare rău, e închis.
– Cum e posibil?!... ar trebui să mai fie un sfert de oră! Colegul dvs. mi-a spus că aveţi deschis până la două!
– Nu, e o greşeală! Priviţi programul, e afişat aici pe perete. Astăzi avem închis până la ora 16. E singura zi din săptămînă când este program şi după-amiază. Veniţi la patru când se deschide şi nu va fi nici o problemă. Puteţi
lăsa memoriul atunci..."
Am aşteptat cuminte vreme de trei ore şi jumătate să se deschidă la SRI... şi la patru fără şase minute am fost primit... şi culmea culmilor, nu am stat singur. A fost lângă mine tot timpul domnul Marius Marian Şolea, singurul funcţionar public care, după ştiinţa mea, a încercat să schimbe sistemul din interior luptând cu mafia instituţionalizată de la Ministerul Culturii şi Cultelor, îndurând vreme de trei ani nedreptăţi şi presiuni de neimaginat din partea ministrului Iorgulescu şi a secretarului de stat din partea UDMR Demeter Andras Istvan, pus în funcţia asta numai pentru "meritul" de a fi fost arestat în 1990, la Târgu-Mureş, pentru "profanarea însemnelor de stat". Pentru asta, dar şi pentru că în aceiaşi ani ’90 a adus la Timişoara "Festivalul Saltimbancilor". Afişul care promova spectacolul era în culorile roşu, galben şi albastru, iar personajul principal de pe afiş era un saltimbanc deasupra căruia scria "Csepu Rago", în traducere – "Mâncător de câlţi". Expresia aparţine scriitorului Ducso Andraş, care în cartea "Nu există îndurare" calomniază în dese rânduri poporul român. Măcar pentru aceste "fapte de vitejie" trebuie să te adresezi lui Demeter Andras Istvan cu: Domnule Ministru...
Ciudat simţ al umorului are viaţa asta... nu am rămas singuri prea multă vreme. Au mai venit alături de noi la un băruleţ cu multe însemne marinăreşti, de lângă sediul SRI, doi oameni ce au marcat profund istoria recentă a României, oameni care nu mai au nevoie de nici o prezentare: Doru Mărieş, preşedintele Asociaţiei "21 Decembrie 1989" şi Generalul Dan Voinea, procuror militar. Cum le aranjează drăguţa asta de viaţă pe toate... Fiecare cu treburile lui, dar pentru o vreme ne-am întâlnit cu toţii şi am aşteptat cu o cafea în faţă să deschidă la SRI.
Nu sunt învăţat să forţez uşi deschise, nu sunt suficient de prost să fac aşa ceva. Cu toate astea am reinventat mersul pe jos, apa caldă, gaura din covrig, toate astea pentru a aduce la cunoştinţa directorului SRI, domnul George Cristian Maior, lucruri pe care, prin fişa postului, e obligat să le ştie în amănunt.
Era marţi, e adevărat, dar nu 13, ci 4 Martie 2008. O distanţă de 31 de ani de la cutremurul devastator din 4 martie 1977 care a făcut, în mai puţin de 56 de secunde, aproape 1.600 de victime. Printre victimele cutremurului s-au numărat şi câteva personaje marcante ale culturii Române: Toma Caragiu, A.E. Baconski, Alexandru Ivasiuc, Mihai Gafiţa, Corneliu M. Popescu, Alexandru Bocăneţ, Doina Badea, Savin Bratu, Daniela Caurea, Mihail Petroveanu, Veronica Porumbacu, Eliza Petrăchescu, Tudor Dumitrescu, Ioan Siadbei, Mihaela Mărăcineanu, Nicolae Vătămanu.
Câte oare se schimbaseră în cei 31 de ani?!
56 de secunde au fost nenorocit de suficiente pentru a face să ne plece îngerii într-un alt loc, fără îndoială mai bun, pe un alt vârf de ac, unde veşnicia dansului lor nu e dezbătută steril de nici un reprezentant vorbitor cu autoritate al limbii morţilor vii, limbă numită prea pompos: filozofie.
V-am spus că am fost la SRI să depun un memoriu în care cer iniţierea unui proiect de lege menit să apere singurul lucru care defineşte, profund şi în esenţă, spiritualitatea unui popor?!
Cultura Română: Obiectiv de importanţă strategică, sub incidenţa legilor care ţin de securitatea naţională!
Cu asta am fost la SRI, dar... la SRI era închis.
