Anacronismul şefiei de tip dictatorial

Ba mai mult, căderea PSD in sondaje arată clar că ipostaza de dictator nu numai că e ridicolă pentru Mircea Geoană, dar şi că e contraproductivă pentru partid.Â

Interviul dat de Adrian Năstase Rompres nu e o intervenţie oarecare, ci o radiografie lucidă a stării de lucruri actuale din PSD. Punctul de plecare al radiografiei il reprezintă două momente extrem de semnificative pentru situaţia PSD din ultimul timp: Referendumul şi Moţiunea de cenzură.

Despre referendum am mai scris că in multe zone PSD-iste, electoratul PSD
n-a fost mobilizat la vot. Liderii locali au fost lăsaţi să decidă de capul lor. In unele cazuri, ei au fost sfătuiţi chiar să nu se ostenească prea tare cu mobilizarea activului şi a electoratului.

După Referendum, conducerea PSD n-a realizat o analiză temeinică a slabei prezenţe la vot chiar a electoratului PSD. Ar fi fost absolut necesar. Pentru că ea ar fi trebuit să aleagă dintre mai multe posibile explicaţii:

1) Decizia de suspendare a lui Traian Băsescu a fost luată la nivel central fără consultarea intregului partid.

2) In multe zone ale ţării liderii locali au căzut la pace cu Traian Băsescu şi PD.

3) A fost o boicotare a actualei conduceri de către o parte a partidului.

Al doilea moment - depunerea Moţiunii de cenzură - il repetă in linii mari pe cel al Referendumului. Atăt depunerea Moţiunii, căt şi trecerea prin Parlament presupun, in chip necesar, unitatea intregului partid. Nu numai pentru că parlamentarii PSD trebuie să voteze Moţiunea, dar şi pentru că eventuala trecere a acesteia va crea o situaţie căreia trebuie să-i răspundă, ca şi la Referendum, intregul partid. Dacă se pune problema venirii PSD la guvernare, intregul partid trebuie să fie de acord cu asta. Dacă se declanşează alegeri anticipate, cei care vor duce greul vor fi, ca şi la Referendum, liderii locali.

Moţiunea n-a fost depusă. Dar, ca şi in cazul Referendumului, se vede clar că ea nu intruneşte acordul intregului partid. Pornind de la aceste două momente, Adrian Năstase nu se aventurează
intr-o concluzie de doi bani, gen conducerea s-a rupt de popor.

El caută explicaţia intr-o situaţie mult mai profundă din PSD decăt cea a unei bătălii pentru putere. "Am spus de multe ori: unul dintre motivele centrale ale succesului PSD a fost mereu solidaritatea. Pe care am pierdut-o in ultimii ani (...) In acest moment este clar că in PSD nu funcţionează o variantă unică. Evoluţia din ultimii ani a permis desfacerea acestei voinţe unice in mai multe voinţe de grup. Toate sunt legitime. Şi toate merită să fie reprezentate la vărf, cel puţin pănă la momentul cănd ele se vor reuni intr-o direcţie comună."

Existenţa mai multor centre de putere in PSD, dar şi lipsa de unitate sunt lucruri care au fost sesizate de adversarii PSD din politică şi din presă.

Sesizate şi transformate in ghioage administrate PSD.


Adrian Năstase nu denunţă această realitate drept una nocivă şi care ar trebui inlăturată. El e suficient de inteligent ca să inţeleagă că aşa-zisa voinţă unică nu era rezultatul unei acceptări democratice a liderilor locali, ci supunerea acestora faţă de această voinţă unică. Personalităţile PSD, grupurile de putere din partid au ascultat de voinţa unică reprezentată de Ion Iliescu mai intăi şi de Adrian Năstase mai apoi, pentru că aceşti doi lideri le dădeau sentimentul că partidul nu va avea decăt de căştigat din supunerea absolută. Ii incredinţa de asta faptul că, doar ascultăndu-i pe Ion Iliescu şi pe Adrian Năstase, PSD a căştigat trei alegeri in 17 ani.


Congresul din aprilie 2005 a fost semnalul că PSD nu mai consideră această formulă viabilă.

S-a renunţat atunci la voinţa unică in favoarea conducerii colective. Mircea Geoană a fost ales preşedinte nu pentru a fi un nou Ion Iliescu sau un nou Adrian Năstase, ci pentru a fi un coleg. Treptat-treptat, Mircea Geoană a uitat acest mandat. S-a străduit să-i imite pe Ion Iliescu şi Adrian Năstase in conducerea partidului. PSD nu s-a supus insă acestei voinţe unice. Şi nu numai pentru că nu de asta fusese Mircea Geoană ales, ci pentru că Mircea Geoană nu i-a dat sentimentul că partidul va căştiga ceva.
Ba mai mult, căderea PSD in sondaje arată clar că ipostaza de dictator nu numai că e ridicolă pentru Mircea Geoană, dar şi că e contraproductivă pentru partid. Sub acest semn propune Adrian Năstase o conducere colectivă. Sau cel puţin aşa am priceput din interviu, deoarece o conducere colectivă ca treaptă de trecere la dictatura lui Adrian Năstase e imposibilă.

Reuşita experienţei PNL - un partid ce nu lasă impresia unui Călin Popoescu Tăriceau altfel decăt coleg cu ceilalţi lideri - ne arată că formula dictatorială a ajuns să nu mai fie valabilă nu numai in societate, dar şi in interiorul partidelor.

Din acest punct de vedere, Partidul Democrat, supus absolut hachiţelor Jupănului de la Cotroceni, e un splendid anacronism.