Antrenorul, biet slujbaş dependent de capriciile unor patroni zbanghii

Sarabanda antrenorilor din prima ligă continuă într-o mare veselie. Condiţionarea mandatului acestor bieţi dresori de capriciile unor conducători zbanghii a devenit una dintre cele mai durabile metehne ale fotbalului. La ora actuală, antrenorul nu preţuieşte mai mult decât oricare altă buleandră din garderoba patronului. Are număr de inventar şi oricând poate fi casată dacă nu mai stă bine pe umeraş.

Bilanţul turului de campionat atestă performanţele neghioabe ale fotbalului românesc. Jumătate din echipele primei ligi a bifat deja câte o schimbare de antrenor sau chiar două. Iar ceea ce îngroaşă şi mai tare semnele de întrebare în privinţa justificării apetitului pentru schimbare este faptul că cinci dintre echipele care au recurs la debarcarea antrenorilor se situează în prima parte a clasamentului. Ioan Andone a fost primul pedepsit, pentru că după foarte mult timp a dus titlul campionatului în provincie, la Cluj. I-au urmat, pe parcursul turului, Marius Lăcătuş şi Viorel Hizo. Ultimul act al acestui spectacol stupid s-a jucat şi se joacă acum, în pauza competiţională. Marian Iancu l-a debarcat pe Dusan Uhrin, probabil cel mai performant antrenor străin care a activat în campionatul intern şi categoric antrenorul cu cea mai bună performanţă în prima jumătate a campionatului. Peseiro are şi el bagajele făcute, numai că la Rapid nu-şi ia nimeni responsabilitatea semnării decontului. Pentru că Peseiro, chiar dacă a fost mult sub Uhrin în privinţa realizărilor profesionale, a fost extrem de performant în apărarea propriilor interese. El a semnat cu Rapidul un contract care îi aduce beneficiu maxim în cazul debarcării.

Schimbarea se poate constitui oricând ca pas în evoluţie. Esenţial este însă sensul în care se produce respectiva schimbare. Când se acţionează prosteşte, doar din întâmplare te poate plasa pe un sens pozitiv. Or, din câte observăm, nici din întâmplare, proştii din fotbal nu nimeresc plusul. Federaţia a încercat să stopeze sarabanda schimbărilor de antrenori interzicând unui tehnician să activeze pe parcursul unui campionat la două echipe din acelaşi eşalon. Restricţia este binevenită atunci când vina demiterii aparţine antrenorului. Dar respectiva interdicţie poate constitui o a doua pedeapsă pentru un antrenor care a fost demis nejustificat. Dusan Uhrin, posibilă soluţie pentru CFR Cluj, devine, cel puţin teoretic, exemplul care demonstrează că regulamentul actual contrazice logica elementară. Pentru a avea eficienţă, regulamentul trebuie să devină cămaşă de forţă şi pentru patronii zbanghii din România.