Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pentru pedeliştii hardcore, apocalipsa a venit luni, la orele 12..00. Când preşedintele Băsescu a anunţat că viitorul premier va fi Victor Ponta. Nu, lumea lor nu s-a prăbuşit fiindcă au descoperit şocaţi că şeful statului nu se ţine de cuvânt. Nu era chiar o premieră. Consecvenţa şi onoarea nu s-au aflat niciodată printre priorităţile activului portocaliu. Acum, însă, partidul prezidenţial îşi vede prăbuşindu-se mitul fondator: cel al infailibilităţii lui Zeus.
Oricât ar părea de straniu, credincioşii fanatici în puterea preşedintelui-jucător au trăit cu convingerea că USL nu va ajunge la guvernare, chiar dacă a obţinut la urne o victorie zdrobitoare. Au sperat, până în ultima clipă, că rezultatul alegerilor poate fi din nou deturnat printr-o scamatorie cotrocenistă. Se agăţau de scenarii utopice, în care preşedintele – refuzând nominalizarea lui Ponta – reuşea să scindeze tabăra câştigătoare şi să readucă PDL la Palatul Victoria. Asta le promisese, de fapt, chiar Traian Băsescu.
Desigur, invocând un asemenea scenariu, talibanii portocalii mărturiseau, public şi fără echivoc, că nu se sinchisesc câtuşi de puţin de voinţa alegătorilor. Că nu au nicio jenă să o calce în picioare ca să ajungă din nou la ciolanul guvernării. Mai şocantă decât această asumare a lipsei de scrupule mi se pare, însă, încrederea oarbă în omnipotenţa preşedintelui. Trebuie să fii, într-adevăr, spălat pe creier ca să crezi că o alianţă care tocmai a câştigat cu 60% se va desface cu două intrigi şi un bluf.
Ameninţarea cu dizolvarea Parlamentului după respingerea potenţialilor premieri propuşi de preşedinte era, în mod evident, un bluf grosolan. Nu doar pentru că ar fi însemnat o flagrantă siluire a Constituţiei. Legea fundamentală prevede această soluţie extremă pentru cazul în care compoziţia politică a Legislativului face imposibilă încropirea unei majorităţi. Nu pentru situaţia în care majoritatea se întâmplă să nu fie pe placul preşedintelui. Un nou scrutin organizat dintr-un asemenea motiv ar fi fost de-a dreptul aberant. Din perspectiva respectului pentru democraţie, dar mai ales din cea - foarte pragmatică - a interesului de partid. Traian Băsescu nu e prost. Ştie perfect că nu e bine să te “întorci la popor” după ce tocmai i-ai nesocotit ostentativ voinţa. Ce ar fi putut spera de la un nou rând de alegeri? Obiectiv vorbind, doar dispariţia PDL de pe scena parlamentară.
Scenariul “anticipatelor” a fost aşadar o cacialma. Dar nu una pentru adversarii politici ai preşedintelui, ci mai degrabă pentru susţinătorii acestuia. Credinţa nestrămutată în capacitatea lui Zeus de readuce miraculos PDL la guvernare, indiferent de rezultatul votului popular, a împiedicat, până acum, orice tentativă de disidenţă faţă de cârmaciul de la Cotroceni. Acum, însă, începe bâlciul.
