Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dupa noaptea spectacolului politist care a fost tentativa de arestare a lui Dinu Patriciu, m-am trezit in plina dilema:
© evenimentul era prea important din toate punctele de vedere pentru a nu-l comenta
© m-am angajat totusi sa dezvalui, in fiecare sambata, intamplarile de pe Forumul editorialelor mele.
Nu ma mira.
Desi mesajele de sub fiecare editorial ating ca numar proportii insemnate (cel de sambata trecuta; 433, cel de luni: 228, cel de marti: 167, cel de miercuri: 226, cel de joi: 248, cel de vineri: 124, pana ieri la pranz), ma straduiesc sa le citesc pe toate.
Nu-i usor. Multe sunt ditamai articolele de gazeta. Publicabile oricand in varianta tiparita. De fiecare data cand citesc astfel de mesaje pe internet, ma gandesc ca, de-as avea timp, as realiza zi de zi, in varianta tiparita a Jurnalului National, sub titlul Poiana lui Iocan, o selectie din cele mai interesante mesaje. Merita sa le citeasca si cei care percep doar varianta tiparita.
La fiecare editie a Forumului, se incing intre internauti polemici pe cinste. Se schimba ironii, se incruciseaza idei, dar si - din pacate - injuraturi ca pe maidan. Astfel de confruntari ar putea sa surprinda. Pe forumul de la editorialul de joi cineva a folosit cateva expresii in franceza. Iscalitul muscamor, unul dintre cei mai activi participanti la zbuciumul intelectual de pe Forum, l-a pus la punct, denuntandu-i, pedant, greselile de exprimare. E muscamor un literat de la Paris? Sau un profesor de franceza din Romania?
Familiarizat cu viata intensa de pe Forum, am remarcat deja:
© un spor salutar al mesajelor - comentarii interesante in defavoarea mesajelor-injuraturi primitive sau a mesajelor-harjoana.
© multi forumisti nu se refera la editorialul meu. Fie pentru ca nu l-au citit, fie pentru ca iau Forumul ca pe un spatiu oferit zilnic pentru a se exprima.
Aceasta ultima caracteristica si-a spus cuvantul si in cazul editorialului de vineri.
O parte din autorii de mesaje a simtit nevoia sa se refere la momentul de la Tribunalul Bucuresti.
Situatia asta imi da posibilitatea sa comentez, plecand de la mesajele de pe Forum, cazul arestarii esuate a lui Dinu Patriciu. Reactiile de pe Forum, dand curs unei realitati din opinia publica in general, isi gasesc expresia in polemica dintre iscalitul manea si iscalitul Siclad.
Scrie manea, printre altele:
"... parca nicicand in toti anii dupa decembrie 1999 nu se vede mai clar implicarea politica in Justitie... eu nu fac politica, il cunosc pe Patriciu ca si pe dvs. de la tv, nu stiu daca e vinovat sau nu, dar nu inteleg cum SRI i-a ascultat telefonul trei ani, l-a lasat sa se imbogateasca, sa comita ilegalitati si abia acum il «incalta». Cum e posibil sa-l cheme de 19 ori la Parchet si sa tot prelungeasca aceasta ancheta, pentru ca eu consider ca, daca ar fi probe suficiente, l-ar fi «incaltat» de la prima audiere. Cineva, poate chiar presedintele, doreste distrugerea sa psihica, a imaginii sale si falimentarea lui. Pentru ca orice partener de afaceri care vede ca esti citat de 20 de ori la Parchet se gandeste ca cu ceva tot esti vinovat. Este strigator la cer, nu pentru omul Patriciu, ci pentru statul de drept, nu-i iau apararea lui Patriciu, am atatea necazuri, ca chiar nu ma intereseaza ce se intampla cu el, Parchetul, ca INSTITUTIE PUBLICA, are datoria sa ma lamureasca pe mine ca cetatean, ca platitor de taxe, impozite si al salariilor magistratilor ca avem persoane vinovate de infractiuni si sa le trimita acolo unde le este locul. Dar daca nu sunt respectate drepturile cetateanului pana in momentul stabilirii vinovatiei, daca o arestare se face dupa o minutioasa ancheta si cu probe de nezdruncinat sau se face dupa o ancheta superficiala, sau dupa anumite ordine politice, asta da, clar, ma intereseaza, ma ingrijoreaza, ma revolta si... ma scarbeste. Imi trece prin minte un lucru infricosator: parca Ceausescu lucra mai cu perdea. Oare de ce imi vine acest lucru in minte? Nu-l regret si nu l-as fi vrut, a facut prea mult rau tarii, dar cei de acum ce fac? Continua la vedere ce pana in 1989 se facea mai cu perdea?"
Ii da replica, prompt, Siclad:
"In principiu nu-i rau ce zici.
Chestia e: suntem pregatiti sa lasam sa scape un praduitor, pentru ca banditii care trebuie sa-l pazeasca nu au facut-o ca oamenii? Ciobanul, ce vina are ca dulaii in loc sa prinda lupul l-au lasat sa haleasca oile ca sa roada ei ciolanele?
Ceausescu lucra el cu perdea, dar lucra... pe cand astia? Eu zic ca trebuie trasi la raspundere toti, iar nu tolerati si iertati in numele unor vagi si clamate drepturi ale omului (drepturi care mie imi sunt terfelite fara atata tam-tam mult mai frecvent)". Iscalitul manea intruchipeaza opinia celor care cred ca lupta impotriva coruptiei trebuie sa respecte statul de drept.
Iscalitul Siclad da curs opiniei celor care cred ca drepturile omului n-au ce cauta in cazul banditilor.
De acord.
Dar imi permit sa intreb.
De ce in filmele americane (chiar daca exprima o realitate uneori ideala) un politist ii citeste drepturile pana si unuia care a mitraliat o scoala? Pentru ca altfel criminalul ar scapa prin interventia avocatilor.
Asta inseamna ca:
© americanii si-au dat seama ca, lasand la latitudinea politistului sa faca ce-i trece prin cap, deschide calea abuzurilor. De la criminal, un altul poate trece lesne la vecinul (nevinovat!) care-i face ochi dulci nevestei
© politistul e preocupat ca respectivul sa nu scape. De aceea, spre deosebire de procurorii din cazul Patriciu, ei se zbat ca nu cumva sa faca vreo greseala.
Repet si aici ceea ce spun in ultimul timp cand si unde am posibilitatea s-o fac:
Respectarea stricta a procedurilor va fi adevarata dovada ca Romania a intrat in Europa!
Citește pe Antena3.ro
