Steaua si Gaz Metan sunt singurele echipe care mai impodobesc cu ceva interes ultima etapa a campionatului. Fiindca, la pariuri normale, mediesenii pot salta peste Steaua in clasamentul final. Dar aceasta ultima nada a campionatului este destinata consumului derizoriu. Discursul cotonogilor din liga lui Mitica a fost deja atat de convingator, incat parca ne bucuram sa-l aflam la ultimul oftat. Spuneam candva ca si cizma proasta are meritul de a lasa urme adanci.
Si realitatea ma confirma. Am impins pana spre batranete amintirile mele din fotbal. Dar niciodata pana acum nu mi-a fost dat sa asist la o editie de campionat atat de scalciata. Fotbalul a aglomerat in jurul sau o lume urata. O adunatura de nemernici carora fapta buna nu le iese nici din intamplare s-a improprietarit cu puterea de a actiona discretionar in fotbal. Iar forta lor de distrugere le este egala cu prostia. De aceea cred si spun, fara intentia de a va incuraja, ca n-am atins inca everesturile dezastrului. Atomicii fotbalului sunt capabili de desavarsiri cu mult mai pretioase. Asadar, nu-i este bine fotbalului. Dar ne asteptam sa-i fie si mai rau.
Dispretul devine singura granita rezonabila intre microbistul autentic si proprietarii de arogante din liga lui Mitica. Mai dificila devine relatia dintre acelasi microbist de buna intentie si meseriasii fotbalului care accepta compromisul. Fiindca mai degraba ii gratiezi pe prosti decat pe aceia care greseaza relatiile profesionale prin obedienta si complicitati ieftine. Finalul meciului Dinamo – Victoria Branesti l-a adus pe Andone in pragul unei explicabile enervari. 'Falcosul' a lipit eticheta prostiei inexplicabile pe jocul echipei sale. Evolutia dinamovistilor a fost intr-adevar lamentabila. Dar nu si inexplicabila.
Fiindca n-ai voie, ca antrenor cu decizia la purtator, sa dai drept de joc unei aparari care incaseaza 48 de goluri intr-un sezon. Dinamo, pe cand era o echipa bine condusa si formata din fotbalisti, nu incasa atatea goluri nici in trei campionate. Apoi, n-ai voie, nici chiar in meciul cu Branestiul, sa pastrezi fotbalistii pe banca si sa trimiti pe teren paratii licitatiilor patronale, altfel niste tinereti deja sclerotice. Dupa astfel de compromisuri, Andone si Borcea pot fi considerati egali in competente. Dar acesta-i doar un singur exemplu, exemplu prilejuit de ultimul meci al etapei. El nu este insa, din pacate, singular.