Asteptam ca Dan Voiculescu sa se explice!

Joi, 2 februarie 2006. Dan Voiculescu, presedintele Partidului Conservator, convoaca o conferinta de presa extraordinara.

O conferinta de presa extraordinara, deosebita, asadar, de una normala, presupune ca autorul convocarii are ceva de zis tarii, continentului si planetei. Ceva extraordinar, care nu sufera amanare, orice intarziere in a spune acel ceva riscand consecinte imprevizibile pentru independenta si unitatea patriei.

Liderul conservator nu ne trage pe sfoara. Nu uziteaza trucul lui Ion Iliescu de a tine presa in erectie, saptamani intregi, cu zvonul ca lucreaza la o scrisoare cruciala, pentru ca, la aparitie, sa se dovedeasca un banal document de partid si de stat. Dezvaluie in direct (pentru televiziunile de stiri) si inregistrat (pentru televiziunile generaliste) ca vicepremierul George Copos a primit amenintari telefonice de la Sorin Rosca Stanescu, Sorin Ovidiu Vantu si Liviu Luca pentru a-l determina sa voteze in Guvern achizitionarea unui pachet de 8% din actiunile Petrom.

Cu o zi inainte, la sedinta de bilant a MAI, Traian Basescu a abandonat pe neasteptate autostrada discursului despre indatoririle Politiei Romane in asigurarea linistii cetateanului, pentru a denunta - ca un Lenin venit cu locomotiva din Finlanda - grupurile de interese nelegitime din presa. Potrivit viziunii sale de medialog, amator, grupurile respective folosesc trusturile de presa, pe care le controleaza, pentru a-si rezolva interesele.

Pe vremea lui Gorbaciov, circula un banc, pe care Mircea Dinescu mi l-a spus intr-o zi, cu vizibila placere. Care e asemanarea dintre un ministru si o musca? Si ministrul, si musca pot fi ucisi cu un ziar. Bancul exprima intr-un fel sporul uriesesc de putere al presei sub Perestroika. Acum, la Moscova, ministrii nu mai sunt ucisi cu ziarul.

S-a trecut la un instrument mult mai eficient: mitraliera. La Bucuresti insa, ministrii, oamenii de afaceri sunt ucisi, in continuare, cu ziarul. Cu dezvaluirile din ziare.

Asertiunea lui Traian Basescu schita o Romanie in care grupurile mafiote isi regleaza conturile nu prin mitralierea in plina strada sau prin explodarea masinii de la distanta, ci prin publicarea de documente compromitatoare. Dupa ce dusmanul e lasat pe asfalt, ranit de moarte, vin procurorii de la DNA pe post de brancardieri-gardieni si-l duc la ancheta.

Din nefericire, Traian Basescu se pastra, ca de obicei, in vazduhul pur, dar rarefiat, al afirmatiilor vagi, generale.

Venita a doua zi, dezvaluirea lui Dan Voiculescu trecea drept o fericita si necesara concretizare a acuzatiilor lui Traian Basescu. Liderul PC dadea amanunte de o halucinanta concretete: Sorin Rosca Stanescu a facut-o pe centralista, Luca si Vantu au luat receptorul pe rand pentru a-i spune bietului vicepremier: Te terminam! Incriminatii apartineau trustului de presa Luca-Vantu. Se banuia usor ca Dan Voiculescu nu scapase prilejul de a confirma opiniei publice, printr-un exemplu concret, felul in care actioneaza grupurile nelegitime de interese din presa.

Erau, astfel, o mie si unu de motive sa luam in serios dezvaluirea lui Dan Voiculescu: fusese facuta intr-o conferinta de presa extraordinara, special convocata pentru asa ceva, venea de la un fondator de trust de presa; om despre care se presupune ca stie ce inseamna o informatie exacta, apartinea unui om despre care orice se putea spune, numai ca e neserios nu. Politicienii romani ne-au obisnuit in ultimul timp cu dezvaluiri senzationale, explodand in vazduhul mediatic, dovedite dupa aceea simple basici de porc la inteparea cu acul precizarilor. Dan Voiculescu nu se inscrie printre acesti politicieni. Dimpotriva, si-a facut o emblema din afirmatiile serioase, excesiv de prudente.

N-a fost asa.

Si dintr-un motiv simplu. Marea, extraordinara dezvaluire a politicianului, omului de afaceri si fondatorului de trust de presa, Dan Voiculescu, s-a dovedit o gogoasa de presa. O gogoasa de presa, care, daca ar fi fost facuta de un ziarist din Trustul Intact, respectivul ar fi fost dat afara fara preaviz.

Cum era si previzibil, reactiile celor acuzati n-au intarziat. Rand pe rand, Sorin Rosca Stanescu, Sorin Ovidiu Vantu, Liviu Luca au dezmintit categoric existenta unui asemenea moment. Mai mult, fiecare dintre cei trei a adus serioase argumente impotriva acuzatiei. Nimic surprinzator pana aici. A intrat in traditia scandalurilor romanesti ca persoanele acuzate public sa cotraatace dezmintind categoric. Stiindu-l pe Dan Voiculescu om serios, care nu-si ingaduie vorbe in vant, ca un pitifelnic din presa, ne-am asteptat sa revina cu probe. Surpriza! Liderul Partidului Conservator nu aduce nici o proba. Sustine ca n-are nici o inregistrare. Vine insa o alta surpriza. Surpriza surprizelor, putem spune. Cel despre care era vorba in propozitie vicepremierul George Copos - neaga existenta unui moment precum cel invocat de Dan Voiculescu. Domnia-sa confirma convorbirea invocata de liderul Partidului Conservator, dar dezminte ca ar fi fost amenintat. Mai mult, de la conferinta de presa extraordinara, George Copos nu osteneste a suna redactiile sau a le vizita pentru a dezminti dezvaluirea lui Dan Voiculescu. Si in tot acest timp, liderul PC tace.

Desi ar fi dator cu o explicatie. A inventat dezvaluirea? L-a tras pe sfoara George Copos? Si asta pentru ca: conduce un partid ai carui membri se pot intreba: de cand si pana cand presedintele nostru a devenit purtatorul de cuvant al lui George Copos?

E fondatorul unui trust de presa ai carui angajati si colaboratori (printre care se numara si subsemnatul) stiu ca regula de aur a unui jurnalist e sa aduca probe in sprijinul unei afirmatii concrete.

Mai sunt unii care-l cred om serios. Pana la proba contrarie!