Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Într-o perioadă în care balamalele economiei s-au înţepenit, când mii de locuri de muncă dispar, în timp ce mamuţi industriali îşi pun lanţurile la porţi, frustrările populaţiei pot să creeze avalanşe.
Zilele acestea gurile capetelor partidelor politice răguşesc în şedinţe de salon, împărţind în primul rând pâinea şi cuţitul, iar nopţile, aceleaşi căpetenii stau ca huhurezii, învârtiţi pe cracă, să le vină ideile geniale care să-i scape în prim-miniştri şi miniştri.
Printre dezinformările şi capcanele pe care şi le întind unii la alţii, proaspeţii validaţi de popor n-au timp să vadă şi posibilele efecte ale ingenioaselor matematici superioare inventate politic şi care îi fac pe cercetătorii
Institutului de profil al Academiei să pară doar nişte jucători de table. Aburii victoriei i-au ameţit şi pe PD-L-işti, şi PSD-işti, şi pe PNL-işti, că da, doar fiecare a început contorizarea unui alt ciclu de patru ani.
Dar, având în vedere contextul internaţional şi pârjolul ce se anunţă pentru plebe, momentul e prielnic pentru câte unul cu nervii slăbiţi să iasă cu ghioaga la drumul mare, ca să se răfuiască politic, aşa cum ştie.
Parcă e de preferat păruiala în Parlament, inclusiv lupta cu şoşoni, conform modelului unor ţări asiatice, decât o ţară paralizată de greve, anarhie, demonstraţii de nemulţumire faţă de guvernare, indiferent care ar fi ea, şi faţă de întreaga clasă politică, în general.
În anii ’90, pe fondul masivelor mişcări de stradă şi al fricii unei erupţii sociale chiar de extremă dreaptă, gen “Garda de fier”, a apărut Partidul România Mare. Partidul respectiv a primit la sânul său, fie că place, fie că nu, cel puţin o zecime de populaţie, într-o simbioză ciudată, naţionalişti, radicali şi, pe alocuri, nostalgici comunişti. Dorinţele acestui segment important din populaţie au fost canalizate în Parlament, iar frustrările s-au transformat, câteodată, în manifestări hilare.
Citește pe Antena3.ro
Dispariţia acestui partid din peisajul politic parlamentar românesc arată că mesajul său s-a erodat în timp, iar preocupările actuale ale foştilor aderenţi şi simpatizanţi sunt altele. Însă nimic nu-i bătut în cuie, iar frustrările ce se acumulează în perioada de criză pot găsi alte posibilităţi de manifestare şi este posibilă şi renaşterea apucăturilor radicale. Că în România nervii sunt întinşi la maximum este de-ajuns să vezi doi şoferi ce se războiesc cu levierele, fiindcă i-a tăiat calea unul altuia. Într-un astfel de caz este esenţială credibilitatea de care se bucură opoziţia, iar papioanele PNL, cu nici 20% din preferinţele electoratului, nu pot face faţă noilor provocări ca partidul să devină supapă în caz de “vreme” rea.
Gata, alegerile au trecut, iar bâjbâiala negocierilor pentru o formulă guvernamentală şi soluţiile ieşite la iveală restructurează deja preferinţele politice ale electoratului şi partidele trebuie să fie conştiente de acest lucru. De-acum e nevoie de acte responsabile. Dacă PSD şi PD-L au impresia că ţin în mâini situaţia, fără probleme, sunt credule. Numai de câteva zile, în Grecia, pătimaşii au început să se răfuiască ieşind în stradă şi atacând poliţia.
Nu demult, capitala Franţei s-a trezit câmp de bătălie, cu maşini incendiate şi străzi controlate de grupuri ad-hoc organizate. A fost foarte simplu ca nişte înfierbântaţi din galeriile unor echipe de fotbal să dea tonul la scandal. Scânteia pândeşte în orice gest nelalocul său, în orice atitudine semeaţă, care rupe România în ţara celor care împart cărţile şi ţara celor împărţiţi.
