Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Hoţii care strigă „hoţii”, justiţiarii care dau senzaţia că deţin adevărul suprem inducând sentimente morbide de culpabilitate celor care îndrăznesc să-i contrazică, cârcotaşii de serviciu, habarniştii care au o părere despre orice, afaceriştii de carton care nu se descurcă fără contracte cu statul şi, nu în ultimul rând, acei politicieni nevertebraţi care le sunt aserviţi, toţi au ceva în comun: apetitul pentru scandal şi talentul pentru diversiune. Pe ei nu-i interesează soluţiile, ci doar agitaţia. Business-ul cu soluţii e complex, dificil şi greu de monetizat, iar consensul dăunează grav buzunarului propriu. Cu agitaţia şi circul e însă mult mai simplu. Arunci cu rahat în ventilator, distragi atenţia şi începi nestingherit combinaţiile în interes propriu. Asta pentru că cei mai mulţi vor fi ocupaţi să o ia la goană de teamă să nu fie împroşcaţi. Dacă rahatul e real sau artificial, nu prea mai contează.
Economia e despre bani, despre avuţie şi bunăstare; sau despre sărăcie. Depinde cine şi cum o practică şi în ce ambianţă sonoră. Liniştea e deseori ingredientul principal în reţeta depăşirii unor momente critice, consensul, în interes naţional, fiind esenţial. Deocamdată nişte băieţi cu bani, tupeu şi creier fac ce vor ei în România. Și vor continua să o facă, atâta timp cât nu-i va determina ceva să se oprească. Divide et impera: armageddonul zilnic rămâne împărţit între cei care agită, provocând tensiuni şi certuri şi cei care muncesc cu adevărat. Mă tem doar că cei din urmă s-ar putea să renunţe, plecând. Aşa cum prea mulţi au făcut-o deja. Consensul e aşadar esenţial. Nu doar pentru bunăstare. Pentru supravieţuire.
