Avutia familiei Voiculescu

Cum a inceput. Articolul lui Dorin Tudoran impotriva lui Dan Voiculescu, tiparit in ziarul lui Dan Voiculescu, a erupt intr-o criza de presa.

Camelia Voiculescu, cea care conduce executiv grupul de presa, i-a cerut public directorului Jurnalului National sa renunte la colaborarea cu Dorin Tudoran. Marius Tuca, liderul relansarii spectaculoase a Jurnalului National si al consacrarii acestuia ca ziarul de calitate numarul 1 din Romania, se afla azi intr-o situatie fara precedent in presa noastra. Grupul Intact, in ansamblul sau, ofera un dublu spectacol. Intai, cel al unei entitati transparente si haotice, care si-a transformat parca involuntar o criza interna intr-o dezbatere publica. In al doilea rand, Intact transmite imaginea unor posibile amenintari sau chiar represalii dinspre patronat spre corpul editorial.

DE CE? In cei 15 ani de profesie, am traversat experiente in mai multe grupuri de presa. Azi, lucrez in Intact. Si observ ca, in ultimele zile, inclusiv voci pe drept pretuite, cum ar fi cea a Ioanei Avadani, directorul Centrului pentru Jurnalism Independent, sustin ca "demersul Cameliei Voiculescu ne-a aratat ca tot ceea ce inseamna zona editoriala in Intact va sta intotdeauna in apararea lui Dan Voiculescu". Ceea ce nu e doar o judecata globala, ci si una care ignora o parte a dovezilor. Inclusiv din acest motiv am ales sa intervin. Nu vorbesc decat in nume propriu. Nu am pretentia ca opinia mea e completa si incerc sa evit sentintele. Un asemenea caz nu poate avea un diagnostic unic. Reactionez doar ca ziarist la o situatie neobisnuita pentru profesie si pentru trustul unde sunt angajat alaturi de sute de alti colegi.

EDITORIALIST. Aceasta imagine insotea semnatura scriitorului Dorin Tudoran, editorialist in paginile ziarului nostru

UN SPATIU LIBER. In mod paradoxal, scandalul probeaza climatul democratic pana la dezorganizare din Intact si absenta unei comenzi unice. Iata cum Comunistul Dan Voiculescu a fondat un grup de presa in care opinia se exercita liber si iata cum Informatorul Dan Voiculescu patroneaza un ziar din care afla, in rand cu cititorii, cand e criticat. Sunt lucruri firesti, nu virtuti, veti spune. Desigur, dar in cate domenii din Romania aceasta normalitate se manifesta de-adevaratelea? Nu sunt naiv. E evident ca partidul lui Dan Voiculescu a primit o expunere peste medie in grupul sau de presa. Au existat reflectari uneori disproportionate, dar nu comentarii sistematic favorabile! As spune ca dimpotriva.

Pentru ca, incercand sa echilibreze balanta, destui jurnalisti din grup i-am taxat pe Voiculescu si pe prietenii si partenerii sai cu o vehementa peste standarde. Ca sa ne evidentiem echidistanta si sa aparam imaginea televiziunilor si ziarelor sau chiar cota proprie uneori, am comis radicalisme tocmai impotriva intereselor patronului. Cateva au fost lovituri de marketing, dar optiuni discutabile sub aspect deontologic. Fara sa aduc in discutie Gazeta Sporturilor si investigatiile sale anti-PSD, in campania electorala din 2004 au existat destule momente de tensiune extrema.

"BAROANE!" In toamna lui 2004, Mircea Cartarescu, cel mai bine vandut scriitor roman al momentului si colaborator al Jurnalului National, a scris un text intitulat "Baroane!", de o vehementa memorabila la adresa lui Adrian Nastase, aliatul politic al patronului Dan Voiculescu.

Jurnalul a publicat articolul fara a modifica o virgula, spre uimirea inclusiv a autorului, dupa cum avea s-o marturiseasca acesta in prefata unei carti, unde a inclus multumiri publice lui Tuca pentru conduita sa.

"LA NOI NU S-AR FI PUTUT!" Inclusiv eroarea recenta de a transforma un articol intr-un eveniment national arata ca familia Voiculescu habar n-are cum sa manipuleze media pe care o patroneaza. Am discutat in aceste zile cu jurnalisti din mai multe trusturi. Slava Domnului, exista prietenii care au apucat sa se nasca inainte ca oamenii sa devina branduri! De pilda, unii ziaristi din Pro TV s-au distrat copios pe seama haosului din Intact. "Asa ceva nu s-ar fi intamplat niciodata la noi!", au spus ei. Asa e. Niciodata! Pentru ca e doar un exercitiu de imaginatie, Silviu Brucan n-ar scrie nicicand in Ziarul Financiar un articol in care sa afirme ca o parte a imperiului media al lui Adrian Sarbu s-a finantat o vreme prin neplata impozitelor. Sau ca Pro s-a decolorat treptat ca produs jurnalistic de investigatie din momentul aparitiei acestor dependente fata de Putere.

SIMPLIFICARILE SUNT INJUSTE. Daca printr-un accident improbabil un astfel de text ar fi aparut, patronul nu si-ar fi somat directorul sa renunte la editorialist, la ora de maxima audienta, pe Pro TV!, apoi, n-ar fi asteptat cu anxietate "daca se enerveaza asta?!", reactia angajatului - pentru ca nimeni nu stie acum ce va face Tuca. In alte locuri, totul s-ar fi rezolvat in forta, rapid, cu surdina si cu consecinte care mergeau de la directorul ziarului si pana la seful tipografiei. Am hiperbolizat de dragul demonstratiei. Asta nu inseamna ca Pro si piata media nu au o multime de jurnalisti curajosi sau ca Sarbu si alti patroni nu sunt pusi deseori in fata unor materiale de presa care le lezeaza interesele. Practica demonstreaza ca detinatorii de presa evita sa duca jocul de-a interventia pana la frustrarea decisiva a oamenilor lor, fie ei manageri sau reporteri. Sub asaltul insistentei jurnalistilor, de cele mai multe ori patronii cedeaza! Exemplele au avut un unic rol. Sa arate ca simplificarile sunt injuste. Iata cat de nedreapta e schema: "Intact rau" - "Altii buni"!

EROAREA PATRONATULUI. Ultimatumul Cameliei Voiculescu vine in rasparul libertatii si modernizarii pe care ea insasi le-a incurajat in Intact si creste miza unui caz deja supralicitat. Un tanar proprietar si manager care a facut eforturi speciale timp de trei ani pentru a da o alta fata grupului sau a cazut intr-o capcana.

Unul dintre putinii multimilionari din Europa de Est care munceste vinerea seara pana la ora 21:00, intr-un birou mai mic decat cel al multor angajati de-ai sai, suna flatant, dar acesta e adevarul! Camelia Voiculescu a gafat. Un jurnalist concediat pentru opinia sa, fie ea extrema sau nedreapta, nu e un caz care sa priveasca un singur jurnalist. Ne intereseaza pe toti, inclusiv pe cititori. Dorin Tudoran n-a dezinformat, a comentat. El a furnizat nu fapte, care sunt sacre, ci opinie, care e libera. Daca s-a simtit lezat, Dan Voiculescu putea protesta, ceea ce a si facut. Chiar in Jurnalul National. Unde a acceptat ca Dorin Tudoran n-a facut decat sa emita o parere, intemeiata pe informatii generate de altii.

TRADITIE GREU DOBANDITA. Prestigiul unor grupuri media se fondeaza in momentele dificile. Asa cum a fost la Mihailesti, cand doi jurnalisti ai Antenei 1 au platit cu viata dorinta de a fi primii la locul unui incendiu. Sau asa cum a fost in campania electorala, cand PSD si-a inghitit cu varf si indesat iluzia ca alianta cu PUR ii asterne la picioare un grup de presa. Datoria Cameliei Voiculescu e sa duca mai departe aceasta traditie, nascuta din munca, temeritate, experiente contradictorii, lasitati, slabiciuni si succese. In astfel de zile se joaca mai mult decat soarta unui colaborator important al Jurnalului National. Cu riscul de a folosi limbajul autoglorificator al presei, miza este insasi ideea de independenta jurnalistica.

Poate ca Dorin Tudoran va dori el sa plece, avand in vedere ca relatia sa cu Dan Voiculescu e ceva mai complexa, de vreme ce a fost consilierul politicianului. Dar asta e altceva, important e ca nimeni sa nu-i impuna o decizie pe baza efectului opiniei sale.

CEEA CE MERITA APARAT. Nici unul dintre noi nu lucreaza perfect si nici un grup media nu e pur. Ca orice activitate umana, presa nu se face la standarde ideale. Dar reputatia democrata pe care Intact si-a asumat-o cu greu, intr-un climat de suspiciune, si care, in mod obiectiv, avand in vedere implicarea politica a patronului trebuie reconfirmata mereu, aceasta reputatie merita aparata. A doua televiziune comerciala a tarii, inca doua televiziuni recent lansate. Un post de radio important. Primul ziar de calitate, primul ziar de sport, numeroase reviste. Si totusi... Nu camerele de luat vederi, nu studiourile, nu tipografia si nu calculatoarele din redactii, nici macar vedetele Antenei sau semnaturile noastre, ci increderea publicului e adevarata avutie a familiei Voiculescu. Sau nu e.