Barbaria cu faţă umană şi nepăsarea cu chip mioritic

Azi noapte s-au împlinit fix două săptămâni de când magazinul unui român de 24 de ani în localitatea Denain, din nordul Franței, a fost mistuit într-un incendiu. Act banditesc și care s-a soldat cu pagube estimate la 2500-300 de uro, a fost provocat de doi ofițeri din poliția locală, fiind calificat de către procurori ca ,,incendiere voluntară din motive rasiale’’și ai cărui autori se află în prezent sub controlul judiciar al parchetului din Valencienne.

Am ținut să fac o mențiune expresă la faptul că au trecut fix două săptămâni de la acest act barbar pentru că am intenționat , în acest fel, să atrag încă o dată atenția asupra unei stări de fapte absolut revoltătoare pe care o știm mai demult și cu care, se pare, în nenorocita noastră mentalitate mioritică dăm semne că ne-am cam resemnat. Este vorba despre lipsa unei reacții publice din partea instituțiilor statului, ca și despre cvasi-totala lipsă de reacție a societății noastre civile. Aceasta din urmă fiind, altminteri, foarte vocală și categorică, prin anumite entități și personalități ale sale, atunci când a fost să intenteze procese de intenție parlamentarilor români care s-au implicat în apărarea familiei Bodnariu, victimă a abuzurilor autorităților norvegiene.

Ce-i drept, informații despre acest caz absolut revoltător de intoleranță etnică, de xenofobie viscerală , am aflat din câteva relatări de presă, dar, și acestea, sumare și cam pe repede înainte. De aceea, se cuvine menționată, în mod aparte, inițiativa colegilor de la Antena 3 care au consacrat examinării acestui dureros eveniment o dezbatere foarte serioasă și la obiect.

Din păcate, nu avem motive să scriem cuvinte de apreciere și despre acele instituții și organisme ale statului –denumit după câte ne mai amintim, stat de drept- care, deși sunt investite prin lege cu răspunderi clar statuate în materie de protecție a drepturilor și libertăților omului au preferat să adopte, și de această dată, rușinoasa politică a struțului. Desigur, din partea ministerului justiției totalul dezinteres față de nenorocirea care l-a lovit pe conaționalul nostru care acum locuiește în Denain nici nu mă mai miră- știută fiind deviza de acțiune a ministrei Raluca Prună că discuția despre drepturi este un lux teroretic inutil -,așa după cum nu ne miră totala apatie de care a dat dovadă și ministerul muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice. Sau poate că, și în acest caz, titulara portofoliului aplică aceeași grilă ca și în cazul Bodnariu, spunându-ne că că nu a fost vorba decât despre o rigoare și o disciplină.

În schimb- și spunem acest lucru cu un sincer regret- din partea ministerului de externe ne-am fi așteptat la o reacție promptă și fermă. Numai că, în afara unei informații, venită tot pe fluxul de știri, potrivit căreia tânărul amarnic păgubit a cerut sprijinul Consulatului român pentru a-și angaja un avocat, în rest, domnește o tăcere totală, dar nu și…diplomatică. Ce a făcut până acum sau, măcar, ce are de gând să facă, în situația asta, ambasadorul român la Paris? Sau, în cazul în care, totuși, s-a făcut ceva , de ce nu a fost informată opinia publică ? La fel de bine, ne putem întreba de ce , nici până acum, nu a fost convocat ambasadorul Franței la ministerul român de externe? Sau, iarăși, dacă a fost convocat și informația nu a ajuns în spațiul public, care sunt , în momentul de față, datele problemei?

Să zicem că pe premierul Dacian Cioloș îl mai putem înțelege, domnia sa fiind prins până peste cap cu finalizarea raportului corpului de control, adică, punctul, cu eliminarea din sistem a doctorului Raed Arafat, darne este mult mai greu să înțelegem lipsa de reacție a domnului Klaus Iohannis,președintele tuturor românilor. Păi nu s-a aflat, până acum, domnia sa în patria Marelui Licurici, alături de alți 50 de șefi de state, la o reuniune convocată de liderul american, Barack Obama, pe tema securității nucleare? Ce-i drept, în atacul de la Denain nu au fost folosite arme nucleare și, prin urmare, acest eveniment nu se încadra în agenda acțiunii, dar, oare, nu putea găsi președintele ales, în 2014, cu votul decisiv al românilor diaspora, inclusiv al celor din Franța, un minim răgaz pentru a-l aborda pe omologul său francez, Fancois Hollande, în legătură cu acest dramatic eveniment? Mai ales că, din câte am putut citi și viziona, nu prea a avut domnul Klaus Iohannis zilele atât de aglomerate de întâlniri și convorbiri cu omologi străini. Firește, apreciem, așa cum se cuvine întâlnirea președintelui nostru cu reprezentanți ai comunităților de români din America, dar am vrea să sperăm că domnia sa nu va aștepta prilejul ca, la o eventuală vizită oficială în patria lui Voltaire să discute cu autoritățile din țara gazdă și cu compatrioții noștri cele petrecute la Denain.

Mai avem, totuși, o speranță că se mai poate găsi o soluție în această foarte urâtă situație. Iar această ultimă speranță o legăm de europarlamentarii noștri care au la îndemână modalități eficiente și convingătoare pentru a aduce în atenția forurilor și a factorilor de decizie ai Uniunii Europene, această foarte gravă dovadă de rasism și de încălcare a drepturilor omului, inclusiv a legislației comunitare, comisă în Franța, ea însăși stat membru, ca și România, în marea familie unită a Bătrânului Continent.

Cu aproape patru decenii ani în urmă, Bernard-Henri Levy, corifeu al <>lansa o sintagma îndelung controversată:<>. Sintagmă cu o marcată încărcătură ideologică și căreia iată că guvernul lui varză de Bruxelles îi opune o alta, curat tehnocrată: nepăsarea cu chip mioritic!

Șerban CIONOFF