Barfele unui Raport Secret (I) - Amanunte despre principalii actori politici

La 3 noiembrie 1947, Adrian Holman, ambasadorul Angliei la Bucuresti, expediaza la Foreign Office Raportul confidential nr. 262, despre personalitatile din Romania primilor ani postbelici. Descoperit de Gheorghe Buzatu la Public Record Office, din Kew, London, in 1994, documentul contine amanunte deosebite despre principalii actori politici ai momentului. Nu lipsesc notele personale despre diferitele personaje, ca si fleacurile de barfa.

Constantin Agiu, de profesie muncitor, plasat de comunisti in organizatia marioneta, Frontul Plugarilor, e astfel executat pe scurt: "E mai degraba tipic pentru materialul slabut folosit de comunisti".

Gheorghe Apostol se pricopseste cu aceasta consideratie deloc magulitoare: "Experienta sa educationala si practica, dincolo de ideologia comunista, e anemica".

Constantin Argetoianu, celebrul autor al Insemnarilor zilnice, fugise in 1944 in Elvetia, de teama rusilor. Se intoarce insa, consternand multa lume, pentru a crea si conduce o fantomatica formatiune prosovietica: Partidul Miscarii pentru Reconstructie Nationala.

Despre el, Raportul ne pune la dispozitie remarci extrem de dure in precizia lor: "Unul dintre cei mai periculosi oameni din viata politica romaneasca. Completamente lipsit de orice scrupul moral. Consternare reala in cercurile taraniste si Liberale la intoarcerea sa. E considerat mai rau decat Tatarescu, lipsindu-i inteligenta acestuia, dar avand o flacara amorala personala satisfacuta doar de putere.

Trecutul sau arata disponibilitatea de o juca cu orice factiune pentru a avea un avantaj".

POLITISTUL SOVIETICILOR. In multe cazuri, notele ambasadorului lasa sa se intrevada accesul la informatii colectate de Servicii. Despre Iosif Chisinevski se scrie: "E semnalat ca fiind politistul sovieticilor in Comitetul Central al Partidului Comunist Roman si, in chip regulat, dispare pentru o saptamana ca sa dea raportul Inaltelor Autoritati mos-covite despre membrii si politica conducerii de la Bucuresti". Desi Rapoartele secrete ar trebui sa fie seci, obiective ca oglinda, cel iscalit de Adrian Holman vadeste o deosebita grija de a ocoli amanuntele stinjenitoare cand vine vorba de personalitati pro-occidentale - Regele Mihai, Iuliu Maniu, Ion Mihalache - , comunistii si cei apropiati acestora fiind descusuti pana la capat. Gratie acestei propensiuni, facand din Document, totusi, un instrument inutil pentru Foreign Office, cunoastem amanunte mai mult decat interesante din viata de moment a unor vedete ale PCR.

Teoharie Georgescu, lider comunist, unul dintre patronii Romaniei lui 1947, e surprins intr-o ipostaza inedita pentru un tovaras: "Iubitor de trai bun, Georgescu a facut senzatie in Bucuresti importand un Lincoln nou din Elvetia la un pret fantastic. El a strans bunuri foarte rare pentru casa sa, inclusiv o carpeta de colectie luata de Doamna Goga, nevasta fostului prim-ministru reactionar Octavian Goga".

Pentru autorul Documentului, Sadoveanu pare, sub aspect fizic, "un Ucrainean". Avatarurile politice ale scriitorului nu sunt trecute cu vederea: "Toata viata sa e guvernata de cautarea avantajelor financiare si politice; el spera totdeauna sa castige din diferite contacte politice".

Tatarescu are o fata de bruta. Curioasa, dar explicabila ramane asprimea remarcilor despre Gheorghe Tatarescu. Curioasa, deoarece Gheorghe Tatarescu face figura aparte in guvernul Groza. Explicabila, deoarece Adrian Holman da curs antipatiei cercurilor taraniste si liberale fata de cel etichetat ca fiind tradator. O antipatie mult mai accentuata decit cea fata de comunisti. La capitolul Remarci, textul rezuma astfel personalitatea vicepremierului: "M. Tatarescu e un tip inalt, matahalos, cu o fata de bruta si o voce bubuitoare, pe care ii place s-o foloseasca. E considerat a fi cel mai neserios, cel mai mincinos si cel mai complet oportunist politician al tarii. Cum zice Iuliu Maniu: «El e intruchiparea imoralitatii politice romanesti». Posesor al unei ambitii nemasurate si de departe cel mai inteligent si cel mai viclean membru al Guvernului".

(Va urma)

LUMEA PRIN CARE TREC

Ce zic turcii despre noi Ion Cojocaru are 25 de ani. A terminat Istoria si s-a specializat in relatiile romano-turce. Mi-a dat pentru Historia un articol despre Rapoartele expediate de la Bucuresti de ambasadorul turc in anii dictaturii carliste. Tocmai a fost in Kirgistan. Discut cu el in curtea Bibliotecii. Ma intereseaza felul in care sunt vazute bataliile romanilor impotriva turcilor. Cum sunt vazute in manualele de istorie de turcii de azi. - In nici un fel! - Cum, in nici un fel?! gasesc eu motiv de mirare. Aflu astfel ca manualele de istorie turcesti, dedicate, cum sta bine unei asemenea intreprinderi, gloriosului trecut al Imperiului Otoman, nu gasesc ca trebuie sa se mandreasca intr-un fel cu cucerirea tarilor Romane de catre stralucitii Padisahi. In cartile noastre de Istorie, dar si de Literatura, razboaiele cu turcii ocupa un loc de prim rang. Usor de presupus, prin naturalul proces de transfer, ca turcii de azi, sunt tare mandri c-au reusit sa ne invinga. Noua, de exemplu, ni se umfla pieptul cand citim despre batalia de la Rovine sau de la Podul Inalt. Manualele de istorie turcesti de azi nu raspund acestei asteptari. Inteleg de la interlocutorul meu si de ce: cucerirea tarilor Romane era pentru Imperiul Otoman o bagatela. Urmasii de azi, otomanii care vand papuci de casa in Bazar, vad un moment de mandrie doar in cucerirea Constantinopolului si in asedierea Vienei. Sarmana tara mica! N-are nici mangaierea ca infrangerile pe campul de lupta sa fie motiv de satisfactie orgolioasa pentru invingatori.

BARFE

Mandria din gura 4 februarie 1883. Sedinta la Camera Deputatilor. P.P. Carp intr-un discurs in Camera din 4 februarie 1893. Ministru al Domeniilor in guvernul Conservator Catargiu-Carp, numit si Marele Minister, P.P. Carp, se urca la tribuna pentru a-si sustine Legea de organizare a invatamantului profesional. Liberalul Anastasie Stolojan, din Opozitie, il invinuieste de a fi antinational. Proiectul prevedea ca scolile de meserii sunt deschise pentru toata lumea, nu doar pentru romani. P.P. Carp replica: "Cum, Dlor? Umflati fraze; aveti in fiecare moment in gura Dvs ca «Romanul este frumos, ca Romanul este tare, ca Romanul este inteligent, ca Romanul nu numai ca se coboara de la Traian, dar ca el a mostenit toate calitatile acestui mare imparat»". Asta despre adversari. Despre el zice insa altceva: "Ei! La mine mindria nu este in gura, este in inima". * Eseul lui Romulus Seisanu, Take Ionescu (foto). Viata si opera sa ne spune de unde vine numele Mica intelegere pentru aliantele stabilite intre Romania, Cehoslovacia si Iugoslavia dupa primul razboi mondial gratie si stradaniei lui Take Ionescu: "Cind s-au incheiat aliantele intre Romania, Cehoslovacia si Iugoslavia, un ziar maghiar a numit in ironie acest bloc al statelor victorioase «Mica Intelegere». Denumirea aceasta s-a popularizat in limbajul diplomatic". O porecla s-a transformat astfel in renume.

SECOLUL XX

1952. RAZBOIUL DIN COREEA. Doi sud-coreeni arata cu mandrie patriotica teasta unui soldat nord-coreean. O fotografie zguduitoare realizata de Margaret Bourke-White, corespondent oficial al Natiunilor Unite pe front

NIMIC NU SE PIERDE

1931. Principesa Ileana, fiica Reginei Maria si a Regelui Ferdinand, impreuna cu principele Anton de Habsburg de Toscana, cu putin inainte de casatoria din 27 iulie 1931. Unul dintre fiii lor, Dominic, a primit recent Castelul Bran. Chiar daca Ileana va divorta de Anton in 1954