In Romania de azi, parte indisolubila a Romaniei eterne, bascalia facuta pe seama unui politician
e cel mai mic rau care
i se poate intampla acestuia. Deosebita
de ironie, intruchipata exemplar de catre
ironia englezeasca, bascalia nu e deloc periculoasa pentru un om politic. Bascalia facuta pe seama lui implica o anume
simpatie, o familiaritate de bodega,
cu imbratisari dese
si pupaturi imbalosate. Calin Popescu Tariceanu, unul
dintre cei mai
abili politicieni
postdecembristi,
stie asta.
Scandalul Intalnirii de taina poate fi considerat incheiat. Fara nici o urmare in planul faptelor. Desigur, unii ar putea crede ca el se afla in plina desfasurare sau ca va avea cel putin un efect: o demisie sau o cerere de demisie. Cine cunoaste realitatile romanesti - si subliniez romanesti - isi da seama imediat ca taraboiul nu mai are carburant pentru a fi mentinut in prim-plan.
Cum de e posibil ca un asemenea scandal sa moara atat de repede, dar mai ales sa ramana o simpla valvataie mediatica?
Explicatiile sunt mai multe.
Indiscutabil, una dintre cauze trebuie cautata in improvizatia care a stat la baza declansarii si desfasurarii lui. Nu stim cine sunt autorii din umbra. Sigur e ca acestia nu sunt PSD-isti. PSD-istii, da, stiu sa lucreze pe cineva. Scandalul Adrian Nastase o dovedeste. Scandalul Intalnirii de taina tradeaza insa absenta unui plan initial. Daca ar fi fost, presa ar fi primit mai mult decat o informatie vaga, dar mai ales dusmanii lui Calin Popescu Tariceanu din sanul actualei Puteri ar fi avut o reactie severa.
Cauza cauzelor trebuie cautata in felul magistral in care a rezolvat criza Calin Popescu Tariceanu.
Indiscutabil, explicatia data de premier prin intermediar starneste rasul. Cu disponibilitati spre bascalie tipic romaneasca, presa noastra libera si independenta a facut mare haz de descoperirea vinovatului in persoana unei secretare. Pentru ca respectiva (ne-a explicat cu deplina seriozitate, intrebandu-se si ea cum de poate spune o asemenea nazbatie fara sa lesine de ras, Oana Marinescu) a uitat sa spuna doamnei ministru despre ce intalnire e vorba si cine mai e prezent, s-a starnit un taraboi gata-gata sa darame Guvernul si sa provoace alegeri anticipate.
Daca nasul Cleopatrei ar fi fost mai scurt - zice povata - istoria omenirii ar fi aratat altfel.
Daca mintea secretarei n-ar fi fost in alta parte - sugereaza Calin Popescu Tariceanu - istoria Guvernului D.A. ar fi aratat altfel.
Asa cum am mai scris, Calin Popescu Tariceanu e doar in aparenta un nerod politic. Destinul sau politic postdecembrist, capacitatea de a se imbogati sub toate regimurile fara a i se clinti un fir de par, victoria asupra lui Traian Basescu tradeaza un excelent cunoscator al mediului politic autohton, dar mai ales al psihologiei bastinase. Din decembrie 2004 pana acum, premierul s-a salvat asumandu-si riscul de a fi subiect de bascalie nationala. Pe seama domniei sale s-a facut haz in presa, in redactie si la birturi in numeroase randuri. Si cand a incasat ghionturile lui Traian Basescu fara sa clipeasca. Si cand s-a razgandit in legatura cu demisia. Si cand a explicat ca a dat procurorului Ilie Botos un telefon de informare ingrijorat de perspectiva ca presedintele celei mai mari companii private din Romania sa zaca la Rahova. Si cand a explicat ca a dat lovitura la Bursa, citind seara, impreuna cu sotia si amicii, Ziarul Financiar. Si acum, cand a explicat convocarea Monicai Macovei fara ca ea sa stie prin zapaceala unei secretare.
In Romania de azi, parte indisolubila a Romaniei eterne, bascalia facuta pe seama unui politician e cel mai mic rau care i se poate intampla acestuia. Deosebita de ironie, intruchipata exemplar de catre ironia englezeasca, bascalia nu e deloc periculoasa pentru un om politic. Bascalia facuta pe seama lui implica o anume simpatie, o familiaritate de bodega, cu imbratisari dese si pupaturi imbalosate.
Calin Popescu Tariceanu, unul dintre cei mai abili politicieni postdecembristi, stie asta. De aceea, nu s-a temut o clipa, din decembrie 2005 pana acum, sa faca gesturi sau sa dea explicatii in stare sa provoace bascalia nationala. Ura da, ura in cazul romanilor e periculoasa, extrem de periculoasa, pentru un politician, mai ales daca a fost sau este la Putere.
Exemplul lui Adrian Nastase e cum nu se poate mai elocvent.
Calin Popescu Tariceanu si-a dat seama de asta in timpul primului val de inundatii, cand replica cu hotelul a starnit ura. Si atunci s-a hotarat sa accepte un rol, stanjenitor pentru un poet preocupat de vanitatile sale, mai mult decat comod pentru un politician interesat de a ramane la Putere: cel de subiect de bascalie.
Pentru ca, in Romania de azi, bascalia trece, Puterea ramane.
Calin Popescu Tariceanu a supravietuit cu brio taraboiului. Si nu numai pentru cazul sau aparte, dar si pentru cazurile implicand oameni de la Putere, supravietuirea dupa un scandal e o victorie. O uriasa victorie.