Deunăzi, poporul manelist s-a încordat la cerebelul muzical ca să-şi gâdile la ureche muza cotrocenistă. Şi din strofocarea de tingiri a ieşit un imn mişto, spre fala ”jupânului” din Deal şi a vremilor de depravare socială pe care le trăim bari-baro.
Alde Salam şi Roxana (una din droaia de prinţese ale României decerebrate) îi strigă preşedintelui să ne scape de belele, “pârţî-pa, pârţî-pa” ! De “perverşi şi mafioţi, pârţî-pa, pârţî-pa”, că prea s-au înmulţit nenorociţii întru jupuirea norodului cel bleg la minte. În ritmul tânguitor al menestrelilor orientali, neaoşii noştri “hartişti” îl chemau la putere pe gagiul Băsescu să cureţe ţara de hoţi. Iar dorinţa le-a fost împlinită, “pârţî-pa, pârţî-pa”, cine ar fi refuzat aşa “pleaşcă” ? “Barosanul” i-a ascultat cu naturelul înmuiat până la lacrimi şi s-a prins mai abitir de hamurile puterii.
Dar nu oricum, ci mulţumindu-le haladiţilor săi susţinători, care costorari, care ursari, care interlopi. Bafto, delo-delo! În hurducăielile drumului câţiva au căzut din şareta cu coviltir portocaliu, s-au pierdut în hârtoapele aderării. Între ăştia e şi cumătrul Bercea, zis şi ”Mondial”, că tot ne târâm în zodia... mondializării. Finul prezidenţial a picat la gherlă taman când ajunsese împărat peste ţinutul Olteniei, şi pricina ar fi, cică, o gâlceavă cu fraă su. Geaba şi-au rupt fustele şi s-au jelit pe uscat balabustele, perla măslinie a Drăgăneştilor n-a mai putut ocoli cătuşele, “pârţî-pa, pârţî-pa” ! Geaba se vaită “proptelele” de stat mafiot, retezate brusc la “subvenţiile” generosului rom.
Puradeii Televizor, Ambasador şi Judecător îşi plâng acum tatăl şi se roagă de naşuă ăl mare să le slobozească părintele. Adică ce, nu babacuă i-a legat la gât primei doamne ditamai salba de “galbini”? Pă dă altă parte, nu tot el a învârtit-o la dans, la Costeşti, pe câmpul bulibăşit de ciurda înflorată ? Dicles, vere ! “Ho, mă, nehaliţilor, mai încolo, că stricăm raportul pe justiţie !” le-o taie don Mircea, zobit la sufletul milostiv de botezător interpus. Întâmplarea a zguduit societatea civilă, sfâşiată de o întrebare hamletiană: cum de-a adunat balaurul balaoacheş atâtea milioane, deşi e analfabet ? Capitalismul haiducesc, fraţilor, ce s-o mai mermelim, alt răspuns nu există ! Biata societate postcomunistă, de unde snagă să îndure dramele cu nemiluita ? Că în acelaşi timp se petrecea şi divorţul Columbenilor, cu caft mediatic şi certuri ca la uşa cortului, “pârţî-pa, pârţî-pa”.
În curând, vom avea balada lui Mondial şi pariu fac că în vara anului viitor ea va răsuna în toate secţiile de votare. S-or găsi niscaiva cârnaţi şi regine s-o aşeze pe note electorale, ce mare scofală, “pârţî-pa, pârţî-pa” ! Că de muzica grea se ocupă ceilalţi “manelişti”, pe care lumea îi ia în derâdere poreclindu-i “intelectualii lui Băse”. Se acordează pianele, se ung arcuşurile şi se lustruiesc alămurile, orchestra de zgomote va da iarăşi buzna pe scenă şi-şi va preamări eroul. Toţi, laolaltă, sunt trup şi suflet, corul lătrătorilor de serviciu ai regimului, cântăreţii atârnători. D-aia afonii îl confundă pe Traian Ungureanu cu Salam, ori pe Rodica Culcer cu Roxana aia a Ardealului. Păi nu cântă ei şi dănţuiesc dimpreună “Hai Băsescu la putere, pârţî-pa, pârţî-pa” ?