Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Încăpăţânându-se să se creadă marele şi unicul cârmaci al unei naţiuni care l-a repudiat cu vehemenţă, rămânând în post doar prin intervenţia comandourilor externe, cărora le este dator pe viaţă, Traian Băsescu i-a convocat marţi către prânz la Cotroceni pe premierul Victor Ponta şi pe miniştrii Titus Corlăţean şi Radu Stroe. Să-i dăscălească el cum trebuie să abordeze subiectul Schengen şi în ce unghi trebuie să+şi îndoaie spinarea la Consiliul JAI, în faţa ţâfnei teutone a ministrului de interne german Hans+Peter Dietrich, pe care chiar presa din ţara sa îl învinuieşte de comportament agresiv şi de porniri rasiste. Mă rog, e treaba premierului Ponta şi a miniştrilor săi, dacă mai pun vreun preţ pe ideile mai curând insidioase ale artizanului lanţului de eşecuri ale politicii externe româneşti din ultimii opt ani, politică pe care Traian Băsescu şi-a permis să o decidă de unul singur. Cel mai adesea fără mandat guvernamental sau parlamentar.
Dar ar fi o enormă eroare strategică dacă Guvernul ar renunţa la poziţia verticală şi trimisul său s-ar duce iarăşi la Bruxelle cu căciula-n mână. Aşa cum, din raţiuni strict personale, Băsescu ar fi în stare să o facă. România poate şi trebuie să revină la statura de ţară demnă, de partener de dialog inclusiv al granzilor europeni, iar nu de sluguţă care, asemenea preşedintelui său, rosteşte corect în engleză doar cuvântul "yes". Se cuvine să nu trecem nici peste momentul penibil de luni seara. Îmbrăcând surtucul lui Marius Chicoş Rostogan şi închipuindu-se vreun "pedagog de şcoală nouă", Traian Băsescu a chemat "loazele" de reporteri şi cameramani tv în sala de clasă de la Cotroceni şi, spectacolul fiind anunţat din timp, a fixat loazele din târg în faţa televizoareler. Să le explice el, bătând cu băţul în harta-material didactic unde-i cutare graniţă, unde-i vestul şi unde nordul şi estul. Ca să priceapă tot tembelul cum e cu Schengen.
Un moment deplorabil, dar ăsta-i (încă) preşedintele nostru. Care n-a ezitat să mai dea drumul la o gogoaşă ("Îl cunosc pe ministrul Dietrich, e un suporter al României"), ori să prezinte nişte gesturi politice pripite şi care i se datorează (între altele, constrângerile excesive ale Tratatului fiscal, ba chiar înăsprite de FMI, ceea ce, excluzând flexibilitatea deficitului, blochează investiţiile) drept nişte reuşite. Despre placa tocită a ministrului german, privind MCV şi corupţia din România, placă reluată gâjâit şi obedient de Băsescu şi de corul său pedelist, o simplă observaţie. Da, există grele dosare de corupţie, de fraudare a Bugetului naţional, ba chiar şi a fondurilor europene. Ceea ce Băsescu şi ai lui se fac că nu ştiu e că potlogăriile nu-s de după venirea la putere a USL, nu-s din 2012. Ci din anii anteriori, ai guvernărilor portocalii (mai ales din 2009-2011), ai regimului Boc-Băsescu.
Iar dosarele zac în sertarele păzite cu străşnicie de oamenii lui Daniel Morar, în viziunea lui Băsescu - cel mai performant, cel mai corect, cel mai neimplicat politic procuror... Aşa că, atunci când abordează tema corupţiei, Traian Băsescu ar face bine să se uite în jurul său. Vorba lui - rostită recent tot într-o împrejurare de care nu se simte responsabil, deşi e - "uşor cu pianul pe scări".
Citește pe Antena3.ro
